„Lacrimi de crocodil” în Parlament! Șefa CNPDCP s-a plâns pe salariile mici și vrea lefuri de minister

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal (CNPDCP) se confruntă cu probleme de personal din cauza salariilor mici, a declarat directoarea instituției, Victoria Muntean, în timpul prezentării raportului de activitate în Parlament.

Potrivit acesteia, un consultant angajat în cadrul instituției are un salariu brut de circa 10.150 de lei, ceea ce înseamnă aproximativ 8.420 de lei „la card”. În cazul unui controlor care efectuează verificări și gestionează un volum mare de activitate, salariul brut este de aproximativ 10.580 de lei, iar salariul net ajunge la circa 8.770 de lei.

„Una din cele mai mari probleme actuale este nivelul mic de salarizare”, a declarat Victoria Muntean, care a menționat că salariul mediu în cadrul instituției este de 13.570 de lei.

Șefa CNPDCP a afirmat că diferențele salariale dintre instituție și alte autorități publice afectează capacitatea centrului de a păstra specialiștii. Potrivit acesteia, în ministere valoarea de referință pentru salarizare este de 3.000 de lei, în timp ce pentru angajații CNPDCP aceasta este de doar 2.000 de lei.

„Atât timp cât în ministere valoarea de referință stabilită de legea bugetului este de 3.000, iar la angajații centrului de 2.000, normal că nivelul de salarizare diferențiază și situația de cadre nu vom putea stopa”, a declarat Victoria Muntean.

Datele prezentate de instituție arată că, în 2025, CNPDCP a avut un buget precizat de aproximativ 12,7 milioane de lei, dintre care peste 10,5 milioane de lei au fost alocate pentru cheltuieli de personal. Rata de executare a bugetului a fost de 99,23%.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Iurie Rija afirmă că sfârșitul lunii iunie aduce atât oportunități, cât și provocări pentru agricultori. Potrivit acestuia, ieftinirea petrolului și a gazelor naturale a redus costurile pentru motorină și îngrășăminte, însă, în același timp, și prețurile cerealelor au intrat pe o tendință descendentă.

Rija susține că cea mai mare oportunitate a momentului este reprezentată de îngrășămintele cu azot, ale căror prețuri au scăzut aproape la jumătate față de maximele înregistrate anterior. Ureea se tranzacționează la aproximativ 400–420 de dolari pe tonă în porturile din România, în timp ce sulfatul de amoniu și azotatul de amoniu s-au ieftinit semnificativ într-o singură săptămână. Potrivit economistului, normalizarea transportului prin Strâmtoarea Hormuz și revenirea Iranului pe piață au contribuit la majorarea ofertei și la reducerea prețurilor.

În aceste condiții, el recomandă agricultorilor care dispun de resurse financiare și spații de depozitare să achiziționeze acum îngrășămintele pentru campania agricolă 2026–2027, apreciind că riscul unei viitoare creșteri a prețurilor este mai mare decât cel al unor noi scăderi.

Pe de altă parte, economistul avertizează că piața cerealelor rămâne slabă. Prețurile porumbului și soiei continuă să fie sub presiune, iar pentru grâu și orz perspectivele sunt influențate negativ de recolta record estimată în Turcia, care ar putea accentua concurența pe piețele de export din regiunea Mării Negre, inclusiv pentru Republica Moldova.

În schimb, floarea-soarelui continuă să beneficieze de prețuri ridicate, susținute de oferta redusă din regiune și de cererea puternică din India. Totuși, Rija atrage atenția că noua recoltă este deja ofertată la prețuri mai mici, ceea ce indică faptul că actualele cotații favorabile sunt temporare și avantajează în special vânzarea stocurilor vechi.

Economistul remarcă și creșterea cu peste 40% a costurilor transportului maritim față de anul trecut, aspect care oferă producătorilor din Republica Moldova un avantaj competitiv pe piețele din bazinul Mediteranei, Africa de Nord și Orientul Mijlociu, datorită distanțelor mai scurte de livrare.

În concluzie, Iurie Rija consideră că 2026 nu este nici un an de criză, nici unul excepțional pentru agricultură, ci un an în care succesul depinde de controlul costurilor și de alegerea momentului potrivit pentru valorificarea producției.