Marea Neagră fierbe! Atacurile asupra navelor pot redesena rutele comerciale prin Moldova

09 Aug. 2026, 18:37
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
09 Aug. 2026, 18:37 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Escaladarea riscurilor de securitate în Marea Neagră ar putea scumpi transportul cerealelor și petrolului și ar putea crește importanța rutelor alternative prin Dunăre și Republica Moldova. Economistul Iurie Rija avertizează că atacurile recente asupra navelor și infrastructurii din zona Novorossiysk schimbă radical calculele armatorilor și pot provoca o „reevaluare” a întregii logistici regionale.

Potrivit economistului, Marea Neagră nu mai este privită de companiile de shipping doar ca o zonă în care se achită o primă suplimentară pentru riscul de război. Riscul a devenit unul direct pentru navele comerciale, echipaje și mărfurile transportate.

„Marea Neagră nu mai este percepută de armatori doar ca o zonă comercială cu «war risk», ci ca una în care nava comercială însăși poate deveni obiect al atacului”, susține Rija.

În aceste condiții, Turcia ar putea înăspri controalele asupra navigației, mai ales după ce incidentele din regiune au vizat inclusiv nave operate sau deținute de companii turcești și cetățeni turci.

Economistul precizează că nu este necesară o închidere juridică a Bosforului pentru ca piața să resimtă efectele. Verificările suplimentare, întârzierile și incertitudinea privind aprobarea voiajelor sunt suficiente pentru a majora costurile transportului maritim.

Novorossiysk reprezintă unul dintre cele mai importante noduri logistice ale Rusiei pentru exportul de cereale, petrol și alte mărfuri, iar în apropiere funcționează și terminalul Caspian Pipeline Consortium (CPC). Concentrarea riscului militar într-o asemenea zonă poate avea, prin urmare, efecte mult mai mari asupra pieței.

Armatorii trebuie să ia în calcul nu doar posibilitatea de a ajunge în port, ci și dacă operațiunile de încărcare vor continua, dacă nava va putea părăsi portul, cât va dura staționarea, cine va suporta eventualele costuri suplimentare și dacă asigurătorii vor menține acoperirea.

Potrivit lui Rija, prețul transportului poate crește astfel înainte ca un port să fie efectiv blocat.

Efectele s-ar putea transmite rapid și asupra pieței cerealelor. O eventuală reducere a accesibilității exporturilor rusești poate pune presiune în sus asupra cotațiilor internaționale ale grâului. O parte tot mai mare din diferența dintre prețul primit de producător și cel achitat de cumpărătorul final ar urma să fie absorbită de costurile logistice și de primele de risc.

În acest context, rutele alternative capătă o valoare comercială mai mare.

„Dacă presiunea asupra porturilor de adâncime din Marea Neagră continuă, piața începe să cumpere nu numai marfă, ci siguranță logistică”, afirmă economistul.

Rija subliniază că Dunărea nu poate înlocui cantitativ capacitatea Novorossiyskului sau a marilor porturi ucrainene. Totuși, fiecare tonă de capacitate alternativă devine mai valoroasă atunci când transportul maritim tradițional este afectat.

Pentru Republica Moldova, situația poate transforma Portul Internațional Liber Giurgiulești, calea ferată și coridoarele de tranzit terestru în active logistice mult mai importante.

Există însă și reversul medaliei. Creșterea fluxurilor de tranzit prin Republica Moldova ar putea suprasolicita infrastructura exact în perioada în care agricultorii moldoveni trebuie să-și transporte propria recoltă către cumpărători și porturi.

„Capacitatea logistică moldovenească poate fi solicitată de tranzit exact în perioada în care fermierul moldovean trebuie să-și evacueze propria recoltă”, avertizează Rija.

Economistul consideră că eventualele măsuri ale Ankarei nu trebuie interpretate în primul rând ca o sancțiune economică împotriva Rusiei, ci drept o încercare de gestionare a riscurilor și un semnal adresat părților implicate în conflict.

Convenția de la Montreux limitează posibilitatea unei interdicții arbitrare și permanente asupra comerțului civil prin strâmtorile turcești. Din acest motiv, scenariul unor controale suplimentare, întârzieri și măsuri temporare de securitate este, în opinia lui Rija, mai probabil decât o blocadă propriu-zisă.

Dacă însă situația se va prelungi săptămâni, efectele ar putea depăși cu mult problema navigației.

„Vorbim despre repricing-ul întregii logistici a Mării Negre, cu efect direct asupra grâului, petrolului, navlului, Dunării, Constanței și inclusiv asupra valorii coridorului moldovenesc”, conchide economistul.

07 Nov. 2026, 14:21
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
07 Nov. 2026, 14:21 // Actual //  Ursu Victor

Turcia pune presiune pe Rusia pentru reducerea prețului gazelor naturale și avertizează că ar putea diminua în continuare importurile rusești în favoarea gazului natural lichefiat (GNL) din Statele Unite. Ministrul turc al Energiei și Resurselor Naturale, Alparslan Bayraktar, a declarat că gazul rusesc a devenit „extrem de scump”, iar Ankara nu mai este dispusă să plătească prețuri necompetitive.

„Motivul pentru care cumpărăm mai puțin gaz din Rusia și mai mult din Statele Unite este foarte simplu: nu este vorba despre politică, ci despre preț. Gazul rusesc este extrem de scump”, a declarat Bayraktar în cadrul unei întâlniri cu jurnaliștii la Istanbul, potrivit Türkiye Today.

Oficialul a explicat că prețurile ridicate obligă Turcia să caute furnizori alternativi și să își diversifice sursele de aprovizionare. Mesajul transmis Moscovei este că, dacă gazul rusesc nu devine mai competitiv, Ankara va continua să îl înlocuiască treptat cu importuri mai ieftine.

Declarațiile reprezintă și un posibil instrument de negociere în relația cu Gazprom. Potrivit analistului energetic Isaac Levi, citat de Kyiv Independent, Ankara ar putea încerca să obțină reduceri de preț, amenințând Rusia cu pierderea unei cote și mai mari din piața turcă.

Schimbarea este deja vizibilă în structura importurilor. În 2006, Rusia asigura aproape 64% din gazele naturale importate de Turcia. Până în 2025, această pondere coborâse la aproximativ 37%, pe fondul creșterii livrărilor din Azerbaidjan și al importurilor de GNL.

În 2025, Turcia a importat aproximativ 21,16 miliarde de metri cubi de gaze rusești prin conducte, în timp ce livrările de GNL din Statele Unite au ajuns la 9,19 miliarde de metri cubi. SUA au devenit astfel principalul furnizor de gaze lichefiate al Turciei.

Ankara și-a extins masiv și infrastructura de import. Capacitatea zilnică de regazificare a GNL a crescut de la 32 de milioane de metri cubi în 2016 la aproximativ 161 de milioane de metri cubi în prezent, ceea ce permite recepționarea unor volume considerabil mai mari de gaze transportate pe mare.

Un element important în negocierile cu Moscova îl reprezintă contractele de furnizare. La sfârșitul anului 2025, compania turcă de stat BOTAȘ a prelungit cu numai un an două contracte importante cu Gazprom, care însumează aproximativ 22 de miliarde de metri cubi anual. Acestea urmează să expire la sfârșitul anului 2026, ceea ce sporește importanța discuțiilor privind prețurile și condițiile viitoarelor livrări.

Cu toate acestea, ministrul turc a exclus o ruptură completă de Rusia, subliniind că țara sa va avea în continuare nevoie de gazele rusești. Ankara intenționează însă să cumpere din sursele care oferă cele mai avantajoase condiții comerciale.

Turcia mizează inclusiv pe dezvoltarea propriilor zăcăminte din Marea Neagră. Producția de gaze din perimetrul Sakarya ar urma să ajungă la 7,5 miliarde de metri cubi anual până în 2027, diminuând dependența de importuri.

Presiunile Ankarei vin într-un moment sensibil pentru Gazprom, în condițiile în care Uniunea Europeană pregătește eliminarea completă a importurilor de gaze rusești până în 2027. În acest context, menținerea pieței turce devine tot mai importantă pentru exporturile energetice ale Moscovei.