Moldova este precum un bolnav aflat la terapie intensivă care este tratat cu algocalmin. Avans de 3,9% al economiei

Economia Moldovei este de așteptat să crească cu 3,9% în 2022, potrivit Băncii Mondiale, majorându-și prognoza a cu 0,2 puncte procentuale.

Banca Mondială consideră că economia Moldovei va crește cu 6,8% în 2021, comparativ cu o prognoză de 3,8% făcută anterior, se arată în raportul privind perspectivele economice globale.

În 2023, produsul intern brut (PIB) al Moldovei este de așteptat să crească cu 4,4%.

Economia subregională a Europei de Est, care include Moldova, Belarus și Ucraina, este proiectată a fi cea mai slabă dintre subregiunile Europa și Asia Centrală (ECA), creșterea acesteia diminuându-se la 1,4% în 2022 de la 3,1% în 2021.

Perspectivele slabe, în special pentru investițiile private, reflectă tensiunile geopolitice din Ucraina și impactul sancțiunilor economice asupra economiei Belarusului, care se preconizează că se va contracta în 2022, a menționat Banca Mondială.

„Presupunând că tensiunile geopolitice nu vor escalada în continuare, îmbunătățirea cererii interne ar trebui să contribuie la creșterea producției în Europa de Est la 3,2% în 2023. Perspectivele de creștere pe termen mai lung sunt limitate de un impuls lent al reformelor, care a împiedicat concurența și dezvoltarea sectorului privat”, se mai arată în raportul Băncii Mondiale.

În anul 2020, economia Republicii Moldova a fost marcată de suprapunerea a două crize majore – pandemia COVID-19 și seceta – , cauzând pentru R. Moldova cea mai severă recesiune din ultimii 20 de ani. Produsul Intern Brut (PIB) estimat pentru 2020 s-a comprimat cu circa 6,5%, cauzată de repercusiunile coronacrizei și compromiterii producției agricole pe fundalul secetei.

#previziuni #banca Mondială #economie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.