Putin îi sperie pe investitori. Pieţele încep să includă în preţuri riscul de război dintre Ucraina şi Rusia

Dispoziţiile optimiste de la începutul unui nou an nu au fost de durată. Se pare că investitorii au o serie de motive de îngrijorare, iar potenţiala invazie a Ucrainei de către Rusia este pe ordinea de zi. Potrivit casei de brokeraj pe burse internaţionale XTB România, nu există altă soluţie decât cea prin care vom plăti cu toţii, sub o formă sau alta, conflictul dintre Ucraina şi Rusia. Adevărul este că Europa de Vest este parţial de vină pentru situaţia actuală, mai adaugă XTB, citat de Ziarul Financiar.

Tensiunile persistă de aproape un deceniu
Trebuie amintit că tensiunile din jurul Ucrainei persistă deja de 8 ani. A început cu schimbări democratice în ţară după răsturnarea preşedintelui Victor Ianukovici. Deşi Ucraina şi-a declarat independenţa în 1991, Rusia încă vede ţara ca o zonă de influenţă strategică şi cea mai importantă dintre republicile ex-sovietice. Situaţia a dus la anexarea Peninsulei Crimeea, decizie pe care Europa şi Statele Unite nu au reuşit să o oprească, şi la acţiunile militare ruseşti ulterioare din partea de est a Ucrainei. Tensiunile dintre Rusia şi Ucraina nu au fost ”cap de afiş” în media în ultima perioadă, dar încercările Kievului de a crea relaţii mai strânse cu Occidentul au provocat Rusia să ia din nou măsuri.

Europa de vest – parţial de vină
Adevărul este că Europa de Vest este parţial de vină pentru situaţia actuală. Politica energetică ambiţioasă combinată cu o abordare naivă a politicii externe a Rusiei, a făcut Europa din ce în ce mai dependentă de importurile de produse energetice din Rusia. În timp ce 30% din importurile europene de gaze naturale veneau din Rusia în urmă cu un deceniu, acum ponderea Rusiei în importurile europene de gaze a crescut la aproape 47%. Aceasta este o carte puternică pe care Rusia o poate folosi în jocurile sale politice. Acest lucru este valabil mai ales acum, când creşterea preţurilor mărfurilor alimentează inflaţia, ceea ce face situaţia inconfortabilă pentru liderii europeni.
Instituţiile financiare ruseşti şi Gazprom se depreciază cel mai puternic la bursă
Pieţele au început să trateze în serios potenţialul război dintre Rusia şi Ucraina.

Reacţia actuală a pieţelor a depăşit-o deja pe cea din 2014, când a fost anexată Peninsula Crimeea. Principalul indice bursier rusesc RTS50 a scăzut cu 30%, chiar şi în ciuda creşterii preţurilor mărfurilor care susţin în mod tradiţional acţiunile ruseşti, scrie XTB.
Printre companiile care se depreciază cel mai tare se numără instituţii financiare care riscă să fie vizate de sancţiuni, (adică interzicerea băncilor ruseşti din sistemele financiare globale), precum şi Gazprom, care a beneficiat până acum de turbulenţele de pe piaţa gazelor naturale.

Trebuie remarcat faptul că riscurile geopolitice sunt de obicei foarte binare. Reacţia pieţei tinde să fie pe termen scurt şi situaţia revine rapid la normal odată ce investitorii văd că scenariile cele mai pesimiste au fost evitate. Cu toate acestea, nu suntem încă în acel punct.

Toată lumea va plăti preţul unui potenţial conflict. Conflictele militare sunt negative aproape de fiecare dată. Este greu de justificat pierderea de vieţi omeneşti sau pagubele cauzate civililor, mai ales dacă este făcută doar de dragul ambiţiilor liderilor. Din păcate, aşa stau lucrurile de obicei. Cu toate acestea, invazia rusă asupra Ucrainei va duce şi la pagube economice majore.

În timp ce China este cel mai mare partener comercial al Ucrainei, Polonia şi Germania s-au clasat pe locul 2 şi, respectiv, pe locul 4, în ceea ce priveşte importurile. Exporturile sunt de asemenea importante, mai ales acum când economia globală se luptă cu deficite. Polonia, Germania, Italia, Ţările de Jos şi Spania se află toate pe locuri fruntaşe în ceea ce priveşte exporturile.

Rezervele de gaze naturale joacă, de asemenea, un rol major în conflict. Rusia limitează de luni de zile aprovizionarea cu gaze naturale către Europa. Statele Unite încearcă să ofere Europei surse alternative de materie primă, dar o schimbare completă de la gazul rus pare nerealist.

Exporturile suplimentare de GNL (gaz natural lichefiat) din SUA către Europa ar putea ajuta la scăderea preţurilor, dar SUA nu poate înlocui pe deplin gazul rusesc, mai ales pe termen scurt. În primul rând, contractele privind furnizarea de gaze naturale sunt de obicei pe termen lung, în special în Asia, prin urmare, Statele Unite pot să nu aibă suficiente mărfuri pentru a satisface cererea clienţilor actuali şi ai Europei, explică XTB.

Chiar dacă ar fi avut-o, Europa s-ar putea să nu aibă infrastructură adecvată pentru a sprijini exporturile crescute de GNL din SUA. Partea bună este că e foarte puţin probabil ca Rusia să ia acţiuni atât de radicale. 75% din exporturile ruseşti sunt direcţionate către Europa, prin urmare, un all-in va provoca daune semnificative pe termen lung economiei Rusiei.

Scenariul mai probabil este că părţile în conflict vor încerca să se „tatoneze” reciproc, ceea ce, totuşi, poate însemna preţuri destul de mari la gaze în Europa până când situaţia se va calma.

#investitori #razboi #burse

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Iurie Rija îl critică dur pe fostul deputat Alexandr Slusari, pe fondul acuzațiilor privind colapsul industriei de procesare a uleiului de floarea-soarelui din Republica Moldova. Într-o replică amplă, Rija îl acuză pe Slusari de populism și lipsă de argumente economice, susținând că deciziile luate în 2024 privind exportul de semințe au fost dictate exclusiv de contextul economic, nu de bunul plac al vreunui „monopolist”.

„Domnule Slusari, de când urmăresc postările Dvs., nu am văzut niciun articol cu fundament economic real”, începe Iurie Rija, explicând că exportul celor 78 de mii de tone de floarea-soarelui din sezonul 2024/2025 a fost o decizie de criză. Prețul intern al materiei prime – 9,35 lei/kg – combinat cu un preț mediu de export al uleiului de doar 15,22 lei/kg, făcea ca procesarea să fie profund nerentabilă: „Doar costul semințelor ajungea la 21,25 lei pentru 1 kg de ulei, fără a include electricitate, ambalare sau întreținere”.

Rija mai afirmă că prăbușirea industriei de prelucrare a uleiului a fost un factor major în scăderea generală a exporturilor Moldovei în 2024 – cu 12% față de anul precedent, iar exporturile de ulei și șrot s-au redus cu 74%. „Jumătate din această scădere se datorează exact sectorului uleiurilor vegetale”.

În replică la acuzațiile privind monopolul Transoil, economistul subliniază că „industria nu este închisă – dar nimeni altcineva nu a investit în infrastructura, porturile și uzinele necesare procesării la scară mare. Transoil a rămas singur nu pentru că a eliminat concurența, ci pentru că a rezistat într-un mediu economic ostil”.

Rija scoate în evidență că, deși au existat și greșeli din partea fabricilor, lovitura decisivă a venit dinspre politicile impuse chiar la solicitarea lui Slusari. Interdicția asupra importului de floarea-soarelui din Ucraina ar fi tăiat „oxigenul lanțului de procesare”, făcând imposibilă menținerea activității uzinelor: „Dacă importurile ar fi fost permise, procesarea putea continua, uleiul s-ar fi produs local și nu s-ar fi vândut acum la 41 de lei sticla”.

În plus, Rija respinge ideea unei conspirații a procesatorilor: „Nu e vorba de Vaja sau Druker, e vorba de o industrie reală, care dacă dispare, nu va mai fi reconstruită cu postări pe Facebook”.

În final, economistul recunoaște nevoia de unități mici de procesare în mediul rural, dar insistă că ele trebuie să completeze, nu să înlocuiască procesarea industrială. „Altminteri, vom exporta materie brută și vom importa produs scump – pierzând tot lanțul valoric”.