Republica Moldova, strivită de inflație. Populația este îmbolnăvită de scumpiri care se simt în farfurie

Republica Moldova este pe locul doi în topul statelor din Europa după nivelul scumpirilor. Astfel, rata inflației a ajuns la 13,94% la sfârșitul anului 2021.

Țara noastră este devansată doar de Turcia unde nivelul scumpirilor a fost de 48,6%. Un nivel ridicat al inflației a fost înregistrat în Estonia – 11,3%, Lituania – 10,6%, Ucraina – 10%.

Un nivel al scumpirilor de o cifră a fot înregistrat în Belarus – 9,9%, Rusia – 8,7% și Polonia – 8,6%.

Totodată, statele care au fost afectate foarte puțin de scumpirile mondiale au fost Liechtenstein, Elveția – 1,5%, Malta – 2,6% și Franța – 2,9%.

În Republica Moldova, anul 2021 a fost marcat cu o creștere record a prețurilor la produsele alimentare, produsele care domină coșul de consum a populației sărace.

Prețurile la produsele alimentare în 2021 au crescut cu 17,5%, record absolut pentru ultimii 18 ani. Recordul precedent a fost stabilit în 2003, când prețurile la produsele alimentare au crescut cu 20%. În toată perioada de independență, Moldova a avut un singur an, când prețurile la produsele alimentare au înregistrat o scădere față de anul precedent. S-a întâmplat acest lucru în 2009, când prețurile au înregistrat o scădere de 3,8%.

Conform datelor FAO, organizația specializată ONU, prețurile la produsele alimentare la nivel global în 2021 au înregistrat o creștere de 25,7% record pentru ultimii 10 ani. Recordul precedent a fost stabilit în 2011, când prețurile au crescut cu 31,9%. Comparativ cu 2010 în prezent prețurile pe piața globală la produsele alimentare sunt de 2,1 ori mai mari, însă această creștere se datorează perioadei de până la 2014. Creșterea din 2021 pe plan global a prețurilor la produsele alimentare a fost precedată de o scădere pe parcursul a 6 ani a prețurilor, iar în 2021 creșterea doar a recuperat scăderea din precedenții 6 ani”, constată economistul IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță.

#alimente #top #inflație

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Titlurile presei care susțin că Trump a cedat în fața presiunilor interne și externe sunt, în general, încă premature. Verdictul nu a fost încă dat, întrucât foarte multe vor depinde de rezultatul negocierilor purtate de Trump cu partenerii comerciali ai Americii în următoarele 90 de zile și mai departe, precum și de evoluția relațiilor dintre SUA și China, notează evz.ro.

Un factor-cheie care îl motivează pe președintele Donald Trump este nevoia de a emana putere și dorința de a o folosi. Inițiativa sa globală, amplă, privind tarifele, marchează o reconfigurare istorică a relațiilor comerciale ale SUA la nivel mondial. Cu toate acestea, este în esență un joc de putere geopolitică care îi vizează pe mulți, dar în special China, care de ani de zile își desfășoară propriul joc de putere. Unii ar spune chiar război neregulat – împotriva SUA, a Occidentului în general și a altora.

În timp ce China este stăpâna lanțurilor globale de producție și de aprovizionare, SUA sunt încă lider în domeniul financiar. Trăim în continuare într-o lume dominată și denominată în dolari, cel puțin pentru moment. Predominanța pe frontul tehnologic, în special IA și domeniile conexe, este încă disponibilă.

Țările terțe care nu sunt pe deplin aliate sau legate de SUA sau China, și care constituie majoritatea națiunilor din întreaga lume, se luptă din ce în ce mai mult în acest mediu concurențial.

Națiunile mai mici și mai vulnerabile vor fi adesea forțate să facă alegeri dificile între marile puteri. Statele mai mari, inclusiv puterile regionale sau de mijloc, vor avea mai multe pârghii pentru a pune marile puteri una împotriva celeilalte și pentru a obține mai multe concesii în interesul propriu.

Pe măsură ce intrăm în al doilea trimestru al secolului XXI, atenția globală principală se concentrează în principal asupra ciocnirii SUA – China. Cu toate acestea, în cadrul ecuației de putere internațională a intereselor concurente și variate, este important să nu subestimăm impactul puterilor de mijloc, care pot modela evenimentele mult peste așteptări în următorii ani și decenii.

Casa Albă a declarat că a fost contactată de mai mult de 50 de țări pentru a discuta despre reducerea tarifelor. Principala țintă a lui Trump, China, a promis să „lupte până la capăt”, după ce președintele american a amenințat cu o nouă taxă de 50%. În cazul în care China nu își retrage taxele de retorsiune asupra a 34% din importurile americane, care urmează să intre în vigoare la 10 aprilie.

Deși Uniunea Europeană se confruntă cu o cotă forfetară de 20 % la exporturile către SUA, multe vor depinde de schimburile comerciale individuale ale fiecărui stat membru cu SUA.

Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a declarat că UE ar putea elimina tarifele la produsele industriale americane, dacă Trump ar elimina în schimb taxele echivalente.

În ciuda titlurilor, amenințarea cea mai presantă cu care se confruntă UE este de fapt dumpingul de produse chinezești în Europa, destinate inițial piețelor americane.

Țările asiatice se confruntă cu cele mai mari tarife, având în vedere proporția mai mare a exporturilor lor din SUA. Cu toate acestea, pragmatismul în soluționarea diferendelor ar putea prevala mai curând în cazul celor care se află sub umbrela de securitate a SUA, inclusiv Japonia, Coreea de Sud și Taiwan. Trump va folosi cu siguranță cartea apărării la masa negocierilor.

În contextul în care Coreea de Sud se află într-o criză constituțională profundă și urmează să organizeze alegeri anticipate, prim-ministrul Japoniei încearcă să obțină un angajament urgent cu Casa Albă și o posibilă vizită personală.

Indonezia, cea mai mare economie din Asia de Sud-Est, a fost lovită de un tarif de 32 %. A refuzat să riposteze și a optat pentru negocieri directe cu SUA.

Vietnamul, un important partener strategic al SUA, a fost una dintre cele mai afectate țări din Asia, cu un tarif de 46 %. Cu toate acestea, diplomația rapidă a președintelui Lam pentru a dezamorsa tensiunile. Au fost demarate discuții pentru eliminarea taxelor și pentru o întâlnire cu Trump.

Deși negocierile comerciale vor urma în mod inevitabil, o întrebare mai amplă rămâne: Cât timp pot rezista piețele și investitorii la incertitudinea și volatilitatea actuale.