După ce Uniunea Europeană a anunțat interdicția asupra importurilor de cărbune din Rusia, oficialii ruși spun că acest cărbune va fi redirecționat spre alte piețe, iar prin alte piețe se referă la Asia. Potrivit unei analize Reuters, liderii de la Moscova sunt exagerat de optimiști, dacă se așteaptă ca marii consumatori de cărbune asiatici să preia cărbunele rusesc în cantități suficient de mari, încât să înlocuiască exporturile spre Europa.

La sfârșitul săptămânii trecute, Uniunea Europeană a decis impunerea unui embargo pe importurile de cărbune din Rusia, care au totalizat 48,7 milioane de tone în 2021. Interdicția va intra în vigoare în luna august a anului.

Analiza Reuters arată că Moscova se înșală dacă se bazează pe Asia pentru a prelua surplusul de cărbune, deoarece există semne că cel mai populat continent ar putea cumpăra mai puțin cărbune rusesc, și nu mai mult, în lunile următoare.

Lovitura ar putea veni din partea Chinei

Și asta deoarece Japonia, al treilea cel mai mare importator de cărbune din lume, a decis, tot la sfârșitul săptămânii trecute, interzicerea importurilor din Rusia și căutarea unor surse alternative de aprovizionare. Însă decizia va avea un cost ridicat, având în vedere că alternativele sunt limitate la unele mai scumpe și mai îndepărtate geografic, din Australia și Statele Unite. Rusia a furnizat anul trecut 11 la sută din importurile de cărbune ale Japoniei, adică aproape 20 de milioane de tone, pentru care Moscova va trebui să găsească acum noi cumpărători.

China, cel mai mare importator de cărbune, ar părea destinația ideală pentru cărbunele rusesc, având în vedere sprijinul Beijingului pentru Moscova după invadarea Ucrainei. Dar a doua economie a lumii vrea să-și reducă importurile de cărbune cu 30 la sută în acest an, pe fondul producției proprii record și al costului ridicat al importurilor. În plus, autoritățile chineze au luat măsuri pentru a plafona prețurile interne la cărbune ca să limiteze scumpirea energiei electrice, ceea ce face importurile de cărbune să fie în mare măsură necompetitive. Mai mult, China deja și-a redus importurile de cărbune din Rusia la sub 2,5 milioane de tone atât în februarie, cât și în martie, de la peste 3 milioane de tone în decembrie și 5,3 milioane de tone în august anul trecut.

Analiza Reuters arată că, deși Beijingul ar putea profita pentru a cumpăra combustibil la preț redus, există semne de întrebare cu privire la necesitatea creșterii cantităților, având în vedere producția internă puternică și probabilitatea ca materia primă rusească să nu fie potrivită ca înlocuitor pentru cărbunele din Indonezia, care are puține impurități și este folosit la centralele din sudul țării.

India speră

India, al doilea cel mai mare importator de cărbune din lume, este probabil cea mai bună speranță a Rusiei, în condițiile în care autoritățile de la New Delhi, care s-au abținut să condamne atacul asupra Ucrainei, sunt dornice să-și asigure aprovizionarea cu energie ieftină. India nu este în prezent un mare cumpărător de cărbune din Rusia, preferând importurile din Australia, Indonezia și Africa de Sud. Datele arată că în martie a importat puțin peste un milion de tone din Rusia, cel mai ridicat nivel din ultimii doi ani, dar în mod normal, volumele sunt cuprinse între 400 și 600 de mii de tone.

Însă prețul cărbunelui termic australian a ajuns la 297 de dolari pe tonă, iar al celui din Africa de Sud la 265 de dolari, iar India pur și simplu nu își poate permite să importe la aceste prețuri, deoarece centralele ar merge în pierdere. Întrebarea este dacă India își poate asigura cărbune din Rusia cu un discount suficient de mare pentru a putea importa, având în vedere și distanța relativ mare pe care trebuie să o parcurgă navele din porturile europene și asiatice ale Rusiei.

În afară de marii importatori de cărbune din Asia, Rusia ar putea încerca să sporească livrările către consumatorii mai mici, în special către cei care sunt afectați de prețurile ridicate la energie. Însă chiar și așa, cantitățile ce vor fi livrate sunt insuficiente pentru a compensa pierderea unor piețe precum Uniunea Europeană, Japonia, Coreea de Sud și, cel mai probabil, a Chinei.