Forbes: Mai mulți miliardari născuți în Rusia se dezic de originea lor și nu vor să mai fie considerați „ruși”

18 Apr. 2022, 07:36
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
18 Apr. 2022, 07:36 // Actual //  bani.md

Unii dintre cei mai bogați oameni născuți în Rusia cer Occidentului să nu-i mai considere „ruși”. Printre ei se numără fondatorul companiei Telegram și cofondatorul băncii digitale Revolut.

Este vorba despre miliardari care s-au stabilit în alte țări și care au și alte cetățenii. Fie că le este frică de sancțiunile economice, fie că s-au opus dintotdeauna regimului de la Kremlin, ei solicită acum public să nu fie numiți ruși.

„Forbes”, revistă americană celebră pentru topurile sale cu miliardari, a relatat recent despre câteva astfel de exemple, precizând că de la anexarea Crimeei în 2014 și invadarea Ucrainei, în februarie, 34 de miliardari ruși au fost sancționați de SUA, Marea Britanie sau Uniunea Europeană. Autoritățile le-au înghețat activele, le-au sechestrat superiahturile și le-au imobilizat avioanele la sol, iar „Forbes” a observat o tendință în creștere în ultimii ani, dar mai ales în ultimele luni: mulți miliardari, chiar dacă mai păstrează legături cu Rusia, nu vor să fie numiți ruși.

Unul dintre ei este Pavel Durov. Are 37 de ani, s-a născut în Sankt Petersburg, a creat rețeaua socială rusă VKontakte, dar a plecat din companie după ce a avut neînțelegeri, pe teme de cenzură, cu alți acționari care erau apropiați de Putin, printre care Alișer Usmanov. A făcut apoi aplicația de mesagerie criptată Telegram – acum un instrument de comunicare esențial pentru ucraineni. „Pavel a părăsit Rusia cu mulți ani în urmă, fără intenția de a se mai întoarce”, a declarat un purtător de cuvânt pentru Forbes. Durov locuiește în Dubai acum, unde se află și sediul Telegram, și a dorit să se știe că a devenit cetățean francez anul trecut. (Se pare că are, de asemenea, și un pașaport eliberat de autoritățile din St. Kitts și Nevis).

Igor Buhman, fondatorul Playrix

Igor Buhman a spus o poveste similară. El și fratele său, Dmitri, au crescut în Vologda, la aproximativ 500 km nord-est de Moscova, unde au înființat compania de jocuri video pentru telefoane mobile Playrix, în 2004. Și-au mutat afacerea în Irlanda în 2013, dar au în continuare mii de angajați, împărțiți între Rusia și Ucraina. Soții Buhman, care acum locuiesc la Londra, au cerut „Forbes” să fie incluși pe lista de cetățeni ai Israelului, unde au emigrat în 2016, și nu ai Rusiei.

Nik Storonsky, fondatorul Revolut

Nik Storonsky, în vârstă de 37 de ani, este cofondator al băncii digitale Revolut, cu sediul la Londra. A crescut în Rusia, dar a plecat la vârsta de 20 de ani. Storonski, care a criticat războiul, are dublă cetățenie, britanică și rusă, dar în CV-ul său consemnează doar: „Nik este cetățean britanic”.

Eugen Șvidler, bunul prieten al lui Roman Abramovici

Alții au legături mult mai profunde cu lumea afacerilor și lumea politică din Rusia. De pildă, Eugen Șvidler (Eugene Shvidler) este cunoscut ca fiind cel mai bun prieten și partener de afaceri al lui Roman Abramovici, unul oligarhii ruși vizați de noul val de sancțiuni decise după invadarea Ucrainei.

În martie, guvernul britanic l-a sancționat pe Șvidler, care locuiește la Londra, pentru legăturile sale „strânse” de afaceri cu Abramovici. Șvidler deține participații în companii ruse din domeniul oțelului și al nichelului, dar a insistat mult timp că nu este rus. „Domnul Shvidler nu este și nu a fost niciodată cetățean al Federației Ruse”, a declarat pentru Forbes un asociat al omului de afaceri, care a precizat că nu vorbește în numele miliardarului. Este adevărat că Shvidler s-a născut într-o regiune sovietică, dar din punct de vedere tehnic, nu a avut niciodată un pașaport rusesc și este cetățean al SUA din 1994 și al Regatului Unit din 2010, a precizat asociatul lui.

Len Blavatnik, investitor la Warner Music

Len Blavatnik, născut în Ucraina sovietică, a crescut în Rusia și a emigrat în America în 1978, la vârsta de 21 de ani. A făcut avere în afaceri rusești din domeniul petrolului și aluminiului avându-l ca partener pe oligarhul Viktor Vekselberg, sancționat de Marea Britanie și SUA pentru „legături strânse” cu Vladimir Putin. Blavatnik, care nu a intrat sub incidența sancțiunilor, a ieșit din afacerile din Rusia și în prezent este cunoscut pentru investițiile în afaceri non-rusești precum Warner Music, producătorul de produse chimice LyondellBassell și brandul de modă Tory Burch, dar și pentru donațiile importante la Stanford, Harvard și Oxford, unde banii săi au stârnit controverse.

Blavatnik insistă că este cetățean american și britanic și, după cum a precizat purtătorul său de cuvânt pentru Forbes în 2018, „nu este rus, nu a fost niciodată rus și nu este un oligarh”.

Iuri Milner, investitor important în Silicon Valley

Și mai este și cazul lui Iuri Milner. Cel mai influent investitor în tehnologie din Rusia, a fost unul dintre primii susținători ai Facebook și Twitter prin intermediul fondului său de risc, DST Global. Printre primii săi susținători se numără VTB Bank, deținută de statul rus, și o filială a gigantului Gazprom, ambele entități aflându-se astăzi sub sancțiuni. Un alt binefăcător al lui a fost Alișer Usmanov, oligarh celebru, sancționat de UE, Marea Britanie și SUA, deși consideră sancțiunile neîndreptățite.

Milner este în prezent un investitor proeminent în Silicon Valley, care nu a fost sancționat și care a condamnat războiul, încercând de mult timp să se distanțeze de Rusia. Are 60 de ani, s-a născut la Moscova și a studiat fizica la Universitatea de Stat din Moscova, dar subliniază că din 1999 este cetățean al Israelului – unde s-a mutat în 2005 – și este rezident în California din 2014. El susține că 97 la sută din averea personală a fost făcută în afara Rusiei, țară în care nu a mai fost din 2014 și unde nu are proprietăți, în timp ce pe Vladimir Putin nu l-a întâlnit niciodată. În aprilie 2020, pe lista sa anuală de miliardari, revista Forbes l-a reclasat pe Iuri Milner, transferându-l de pe lista cu miliardari ruși pe lista cu miliardari israelieni.

 

 

 

16 Aug. 2026, 11:43
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
16 Aug. 2026, 11:43 // Actual //  Ursu Victor

Atacurile tot mai frecvente asupra porturilor și infrastructurii din regiunea Mării Negre încep să redeseneze fluxurile mondiale de cereale. Marii cumpărători din Asia caută furnizori alternativi pentru grâu și uleiuri vegetale, în condițiile în care exporturile Ucrainei și Rusiei au scăzut puternic, iar costurile transportului au explodat, potrivit Bloomberg.

Situația este cu atât mai sensibilă cu cât Rusia și Ucraina asigură împreună peste un sfert din exporturile mondiale de grâu. În mod tradițional, cerealele din regiunea Mării Negre sunt printre cele mai ieftine în această perioadă a anului și au o pondere importantă pe piața internațională.

În prima jumătate a lunii august, exporturile de cereale ale Ucrainei s-au prăbușit cu 75% față de perioada similară a anului trecut. În cazul Rusiei, livrările din august ar urma să fie cu 56% sub media ultimilor cinci ani, potrivit estimărilor ProZerno.

Tensiunile au început deja să se reflecte în prețuri. Contractele futures pentru grâu tranzacționate la Chicago au crescut cu aproximativ 15% de la sfârșitul lunii iunie.

Problemele apar într-un moment critic al sezonului, când volume importante din noua recoltă ar trebui să ajungă pe piața mondială. Regiunea Mării Negre este unul dintre principalii furnizori mondiali de cereale și ulei de floarea-soarelui, produsele fiind exportate în special către Asia, Africa și Europa.

Indonezia, al doilea cel mai mare importator mondial de grâu, a cumpărat recent grâu australian cu livrare în septembrie și octombrie. Și alte state din Asia de Sud-Est au rezervat cereale australiene pentru aceeași perioadă.

În același timp, cumpărători din Bangladesh au solicitat oferte pentru grâu din România, iar pe piață au apărut inclusiv solicitări pentru produse din America de Nord.

România și Bulgaria ar putea beneficia de perturbarea rutelor tradiționale din Marea Neagră. Comercianții care trebuie să livreze grâu ucrainean sau rusesc către clienții asiatici întâmpină dificultăți în găsirea armatorilor dispuși să opereze în zona afectată de război. În unele cazuri, traderii au propus înlocuirea cerealelor contractate cu marfă provenită din România și Bulgaria.

Alte contracte, care nu permiteau o asemenea flexibilitate, ar fi fost reziliate invocându-se situații de forță majoră.

Problemele sunt amplificate de perturbarea activității porturilor. Trei terminale importante din portul rusesc Novorossiisk și-au suspendat temporar activitatea după un atac cu drone. Ucraina, la rândul său, a anunțat că în luna august niciun vas nu a intrat în porturile din zona Odesa Mare.

Costurile transportului au crescut puternic. Tariful de navlosire pentru transportarea mărfurilor din Ucraina către Indonezia a ajuns în august la aproximativ 90 de dolari pe tonă, față de 70 de dolari cu doar câteva săptămâni înainte.

Probleme sunt semnalate și în apropierea portului Novorossiisk, unde unele nave desemnate pentru încărcare ar fi rămas în așteptare în Marea Neagră, la distanță de terminalele de cereale.

Criza afectează și piața uleiurilor vegetale. India a început să caute surse alternative de ulei de palmier, soia și rapiță pentru a compensa întârzierile livrărilor de ulei de floarea-soarelui din regiunea Mării Negre. Unele companii indiene s-au orientat deja către furnizori din statele baltice și Argentina.

Impactul asupra pieței alimentare mondiale va depinde de durata perturbărilor. Ucraina pregătește noi rute feroviare pentru exportul cerealelor, iar Rusia analizează, la rândul său, alternative pentru transportarea produselor agricole.

Noile coridoare terestre sunt însă puțin probabil să poată înlocui integral capacitatea porturilor de la Marea Neagră. Autoritățile de la Kiev avertizează că, dacă porturile vor rămâne închise, aproximativ 30 de milioane de tone de exporturi agricole ucrainene ar putea să nu mai ajungă pe piața mondială.

Analiștii S&P Global Energy avertizează că prețurile grâului ar putea continua să crească, în condițiile în care piața ar putea subestima impactul perturbării infrastructurii de export din Rusia și Ucraina asupra disponibilității cerealelor la nivel mondial.