Prețul uleiului a explodat. Un litru a ajuns să coste 50 de lei

Prețul uleiului a explodat. Un litru a ajuns să coste 50 de lei, mai scump cu 25%.

Uleiul ambalat în sticle de plastic de 955 ml costă de la 48 la 50 de lei fața de prețul anterior de 36-39 de lei. Adică s-a scumpit cu 12 lei, potrivit mold-street.com.

În unele magazine mici, încă mai poate fi găsit ulei la un preț de până la 40 de lei pentru litru, dar stocurile se vor epuiza rapid.

Vânzătorii dau vina pe distribuitorii și producătorii de creșterea actuală a prețurilor la uleiul vegetal care au majorat brusc prețurile.

„Dacă mai devreme aveam o creștere de 30-40 de bani per litru, acum avem o creștere de 10 lei și chiar mai mult. Nu credem că acest lucru este normal”, a precizat un reprezentant al unui lanț de magazine.

De remarcat că în ianuarie-februarie costul uleiului vegetal a crescut cu doar 1,1%, în timp ce în martie cu aproape 5,7%. Cu toate acestea, după o creștere a prețurilor la începutul lunii martie, ca urmare a panicii provocate de războiul din Ucraina, prețurile uleiului au rămas relativ stabile timp de aproape două luni.

Cel mai mare producător de ulei din Republica Moldova este grupul Transoil, care controlează 90% din totalul producției.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#ulei #producator #pret

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Cele mai faimoase logouri din lume au pornit, adesea, de la idei croite pe fugă. Este și cazul „swoosh-ului” Nike, creat în 1971 de studenta Carolyn Davidson pentru doar 35 de dolari — un preț simbolic pentru o marcă ce avea să atingă, cinci decenii mai târziu, o capitalizare de aproape 2 trilioane de dolari.

Istoria a fost rememorată de PR-experta și fondatoarea BackDoorAgency, Iana Ziablina, care a subliniat cât de neașteptate pot fi scânteile de geniu. În plină criză de identitate, profesorul de contabilitate Phil Knight — pe atunci co-fondator al Blue Ribbon Sports, distribuitor al pantofilor japonezi Onitsuka Tiger — a realizat că parteneriatul cu furnizorul din Japonia se apropie de final. Soluția: lansarea unei linii proprii de încălțăminte sport, cu producție deja contractată într-o fabrică din Mexic, dar fără nume și fără logo.

Knight i-a cerut lui Davidson, studentă la design grafic, o idee „măcar acceptabilă” de simbol care să fie aplicat rapid pe cele 300 de perechi aflate pe banda de producție. Dintre câteva schițe, singura care a trezit interes a fost o bifă fluidă — interpretată fie ca aripa zeiței grecești Nike, fie ca un semn de validare. Entuziasmul a fost modest, însă constrângerile de timp au consfințit alegerea.

Numele Nike a venit la scurt timp, propus de angajatul Jeff Johnson, inspirat de un vis în care îi apăruse zeița victoriei.

Astăzi, „swoosh-ul” întruchipează viteză, victorie, mișcare continuă și spirit de aprobarea („bifa” universală). Carolyn Davidson a colaborat încă o perioadă ca freelancer, apoi a părăsit profesia. În 1983, compania i-a mulțumit oficial: i-a oferit un inel cu logo-ul și un pachet consistent de acțiuni, gest care i-a asigurat confortul financiar.

Ziablina notează că logouri legendare au avut adesea începuturi similare: Apple a simplificat obsesiv simbolul mușcat al mărului pentru a transmite accesibilitate, iar Rolling Stones au ales faimoasa limbă scoasă într-un spirit de rebeliune. Lecția, spune experta: „Uneori inspirația lovește într-un taxi, la o prelegere sau într-un moment de revoltă — iar acea scânteie poate construi o identitate de miliarde”.