Războiul din Ucraina a generat o criză umanitară fără precedent în întreaga regiune. În aceste circumstanțe, Republica Moldova și-a asumat gestiunea fluxului enorm de refugiați care vin în țara noastră. În acest context, pe lângă ajutorul umanitar și emoțional oferit de către Republica Moldova cetățenilor ucraineni, înțelegem cât este de importantă comunicarea și informarea corectă, transparentă și deschisă la acest subiect sensibil.

În acest sens, MAI și-a propus să redea printr-un reportaj video istoria unei refugiate din Ucraina care a devenit voluntară la Centrul Unic de Gestionare a Crizei din cadrul Guvernului Republicii Moldova.

„Eu nu știu dacă încă mai există casa mea, eu nu știu dacă încă mai este apartamentul meu, eu nu știu ce se întâmplă cu prietenii mei… Bubuia, să spunem așa… și nimeni nu știa dacă o să ajungem sau nu… Eu tot timpul sunt cu gândul „acolo”… Eram la vilă, în regiunea orașului Irpin, împreună cu familia și copiii mici. Pentru că era zonă de luptă, Hostomel, Buci, Irpin… am stat o săptămână fără lumină, fără apă…a fost foarte periculos și înfricoșător. Când a devenit clar că noi nu o să mai putem rămâne acolo, în așa situație… ne-am evacuat cu două mașini”, povestește Natalia.

După ce Natalia a ajuns în Moldova ea a decis să caute o cale prin care ar putea fi de ajutor cetățenilor moldoveni care sprijină refugiații din Ucraina. Astfel, ea a găsit site-ul dopomoga.gov.md, de unde a aflat despre existența centrului din gestiunea Guvernului.

De atunci, în fiecare zi, Natalia este prezentă de dimineața până noaptea la centru. Tot ea afirmă, că doar aici se simte bine. Ea este responsabilă de coordonarea voluntarilor ucraineni, astfel, ajutându-i și pe oamenii din Moldova.

„Și oamenii vin, mulți sunt disperați, mai ales mămicile cu copilași… nu știu ce să facă, ne scriu – ajutați-ne, noi am trecut frontiera… ce să facem? Ele pur și simplu scriu în univers. Când sunt aici, toată durerea, toată frica dispare și eu simt că pot fi utilă… de asta sunt aici. Această atitudine încălzește și încurajează, eu sunt foarte recunoscătoare… Eu cred că atunci când se va termina războiul, noi încă o să scriem cărți și o să filmăm filme despre oamenii care atât de mult au ajutat Ucraina”, afirmă refugiata.

Drumul din Kiev spre Chișinău a fost greu. Natalia spune că a trecut prin locuri unde era și periculos… De exemplu, strada pustie din Jîtomîr unde răsunau explozii. Rudele Nataliei, de asemenea, au plecat din Ucraina, printre oamenii apropiați au rămas doar angajații companiei.

„Eu nu știu dacă încă mai există casa mea, eu nu știu dacă încă mai este apartamentul meu, eu nu știu ce se întâmplă cu prietenii mei… Una din angajatele mele se afla în Mariupol, noi două săptămâni nu știam dacă ea era în viață… o căutam”, spune Natalia.

Natalia crede că totul o să fie ca înainte… deși, nimeni nu știe. Totodată, ea spune, că oamenii care au venit aici și au rămas, sunt foarte recunoscători față de moldoveni, pentru tot ce fac pentru ei.

[bzplayer mp4=”https://bani.md/wp-content/uploads/2022/05/279901555_327464962826437_2136551343826168776_n.mp4″ muted=”false” thumbnails=”true”]