Ce armă secretă foloseşte un oligarh rus împotriva ONU

„Şantajul” lui Mazepin (tatăl pilotului de curse), legat de Kremlin, cu bunuri de un miliard de dolari şi o vilă de 105 milioane în Costa Smeralda, ar putea da roade.

Dmitri Mazepin, 54 de ani, cu o avere estimată de Forbes la aproximativ un miliard de dolari şi cu o proprietate de 105 milioane de euro în Costa Smeralda – aşa-numita vilă Rock Ram – împărţită cu fiul său, Nikita, a fost printre primii sancţionaţi de UE după invadarea Ucrainei.

Nikita a fost pierdut cursa, fiind eliminat din lumea auto, iar tatăl Mazepin este şi el supus măsurilor restrictive de la Bruxelles, dar deţine una mare potenţial de a beneficia de pe urma negocierilor confidenţiale între Naţiunile Unite, Rusia şi Ucraina, prin care Kremlinul vrea să-i facă pe europeni să renunţe la deciziile lor.

Datorită lui Mazepin şi resurselor pe care de fapt le controlează, Vladimir Putin speră să arate lumii că sancţiunile europene sunt responsabile pentru foametea în Africa, deci ar trebui să fie retrase.

Mazepin senior, oligarh în Rusia şi cu monopol în sectorul îngrăşămintelor, este un pion în mâinile dictatorului: l-a primit la Kremlin cu puţin timp înainte de atacul de la Kiev, indicându-i la ce sume să stabilească preţurile îngrăşămintelor.

Amoniacul, mărul discordiei

Rolul lui Mazepin se învârte în jurul Togliatti Azot (ToAz), companie din Togliatti (regiunea rusă Samara), cel mai mare producător mondial de amoniac. Acest compus de azot este un ingredient de bază în îngrăşăminte şi, înainte de război, ToAz exporta două milioane de tone pe an, pentru o cifră de afaceri de aproximativ 2,4 miliarde.

Cheia negocierilor aflate în desfăşurare se referă la ruta amoniacului de la Togliatti. Din perioada sovietică şi până la izbucnirea războiului în urmă cu opt luni, amoniacul a călătorit spre sud-est, de-a lungul unei conducte de 2.418 kilometri care traversează Ucraina şi peste o mie de la graniţa cu Rusia până la Odesa. De acolo, îngrăşământul a ajuns în restul lumii cu vaporul, până la invazia din 24 februarie.

Acum, ONU, cu implicarea secretarului general Antonio Guterres, vrea să redeschidă ruta amoniacului. Nu întâmplător, Mazepin nu a fost sancţionat de Statele Unite. Scopul negocierilor subterane este de a creşte oferta şi de a scădea preţul internaţional al îngrăşămintelor – care au explodat odată cu războiul – pentru a atenua criza alimentară din Africa.

Condiţia lui Zelenski

„Aducerea amoniacului în lume este prioritatea noastră”, a declarat Amir Abdulla, coordonatorul ONU. Zelenski pune condiţii. Pe 16 septembrie, liderul ucrainean a declarat pentru Reuters: „Aş accepta doar în schimbul prizonierilor noştri”.

Pentru a lăsa amoniacul lui Mazepin să treacă prin Ucraina, Zelenski vrea ca oamenii luaţi de ruşi să revină în Mariupol şi, de asemenea, îi vrea liberi pe cei capturaţi în timpul recentelor contraofensive din Donbass. Un refuz a venit din partea Kremlinului, prin purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov: „Oamenii şi amoniacul sunt acelaşi lucru?”.

Oligarhul nu deţine ToAz de multă vreme. El a preluat controlul cu doar trei luni înainte de război. Foştii parteneri britanici, consorţiul Bkit, s-au plâns că reprezentanţii lor au fost blocaţi de forţele speciale de poliţie ruse, Omon, la intrarea în adunarea acţionarilor care a votat pentru excluderea lor din organele corporative în lipsa acestora. Un proces la tribunalul din Dublin este deschis în dosarul ToAz. Până atunci, Mazepin face preţurile.

#arma #miliardar #ONU

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Topirea zăpezii a scos la iveală o problemă veche: drumuri pline de gropi. Pentru șoferi, asta înseamnă mașini avariate și cheltuieli neprevăzute, iar pentru service-urile auto – un volum de lucru tot mai mare.

Iurie Znacenie, proprietarul unui autoservice din capitală, spune că, odată cu apariția gropilor pe carosabil, fluxul de clienți a crescut cu aproximativ 50 la sută. Cele mai multe mașini ajung cu probleme la suspensie, însă tot mai mulți șoferi vin și cu roți sau jante avariate, scrie REALITATEA.MD.

Ion Macovei, proprietarul unui alt autoservice, spune că tot mai mulți șoferi nu mai fac reparații complete, ci doar intervenții de moment. Drumurile se deteriorează rapid, iar o piesă schimbată astăzi riscă să fie afectată din nou după câteva zile. În aceste condiții, costurile cresc inevitabil: o simplă verificare tehnică pornește de la câteva sute de lei, iar în cazul unor defecțiuni la suspensie, reparațiile pot ajunge la câteva mii, uneori chiar 10 mii de lei, în funcție de defecțiuni.

Șoferii spun că gropile sunt peste tot, inclusiv pe străzi reparate recent. Iar când banda e blocată de mașini parcate, nu mai există loc de „ocolire”: groapa devine inevitabilă.

Iar când vine vorba de cine acoperă aceste cheltuieli, lucrurile devin mai complicate. Deși mulți șoferi se bazează pe asigurare, realitatea este alta. Potrivit brokerului Vasile Turcu, majoritatea daunelor provocate de drumurile degradate nu sunt despăgubite nici de RCA, nici de multe polițe CASCO, astfel că, în cele din urmă, chiar și șoferii asigurați ajung să plătească din propriul buzunar.

Anul trecut, companiile de asigurare din Republica Moldova le-au prescris automobiliștilor prime brute în valoare totală de 2,4 miliarde de lei, în crește cu 0,9 la sută față de 2024. În total șoferilor le-au fost achitate despăgubiri în valoare de peste un miliard de lei sau cu 16% mai mult decât în anul precedent.