Maia Sandu, alături de Ursula von der Leyen, Sanna Marin, Annalena Baerbock și Kaja Kallas, care îi țin piept lui Putin

Președina Republicii Moldova, Maia Sandu, apare într-un top făcut de New York Post alături de Ursula von der Leyen, Sanna Marin, Annalena Baerbock și Kaja Kallas, despre cele mai puternice femei care îi țin piept lui Vladimir Putin.

”Este izbitor numărul mare de femei curajoase care conduc protestele împotriva regimului teocratic violent și vicios din Iran. Este la fel de remarcabil faptul că femeile tinere conduc organizația ucraineană care tocmai a primit Premiul Nobel pentru Pace.

Poate mai puțin observat, dar la fel de important: în întreaga Europă, femeile sunt cele care depășesc granițele politice și geografice pentru a cere încetarea agresiunii brutale a Rusiei”, scrie publicația citată, îndemnându-i pe americani ”să le cunoască”.

Annalena Baerbock este (prima femeie) ministru de externe al Germaniei, arată publicația. Verzii, partidul ei, au evoluat de la o facțiune pacifistă și antiamericană la o voce pragmatică și responsabilă în materie de securitate europeană. Baerbock însăși a trecut printr-o transformare radicală, după ce a trecut de la refuzul furnizării de asistență militară pentru Ucraina la conducerea campaniei de furnizare a mijloacelor de autoapărare pentru Kiev.
De asemenea, este primul politician german într-o asemenea funcție care recunoaște că Germania a greșit categoric în privința Rusiei. Annalena Baerbock este și prima femeie ministru de externe de la Berlin.

A fost atât de fermă, încât rușii au desfășurat campanii de dezinformare împotriva ei, arată New York Post care precizează că popularitatea ei în Germania și în Ucraina este în creștere.

Prim-ministrul finlandez Sanna Marin a atras atenția recent când a fost întrebată despre comentariile președintelui Joe Biden cu privire la găsirea unei „rampe de ieșire” pentru Putin pentru a pune capăt războiului. Răspunsul ei a fost la obiect:

„Calea de ieșire din conflict este ca Rusia să părăsească Ucraina”. Replica i-ar fi adus probabil ovații în picioare în parlamentul finlandez.

Până în acest an, Finlanda era văzută ca un membru neutru. În urma invaziei ruse, finlandezii au cerut să intre în NATO. Sanna Marin este cel mai tânăr premier finlandez din istorie după ce și-a preluat funcția la doar 34 de ani. Este o social-democrată crescută de două femei (într-o „familie curcubeu”, după cum spune ea). A fost prima din familia sa care a absolvit o facultate, conform New York Post.

Premierul Estoniei Kaja Kallas a vorbit cu 5 zile înainte de invazia rusă ”cum joacă Putin”:

”El cere, a spus ea, maximul pentru ceva ce nu a fost niciodată al lui, amenință cu ultimatumuri și escaladează atunci când nu obține ceea ce vrea”, spunea Kallas într-o declarație curajoasă.

Kallas, avocat de profesie, reprezintă un partid de centru-dreapta. Sovieticii i-au deportat mama (la vârsta de 6 luni) și bunica în Siberia. Sub conducerea sa, Estonia este, pe cap de locuitor, cel mai mare contributor de asistență militară pentru Ucraina.

În calitate de ministru al Apărării al Angelei Merkel, Ursula von der Leyen a părut ”fadă și neperformantă”, scrie New York Post. În 2015, ea a apărat refuzul Germaniei de a furniza arme Ucrainei, spunând că ar escalada reacția Rusiei.

În calitate de prima femeie președinte al Comisiei Europene, ea a fost hotărâtă.
„Acesta este un război împotriva energiei noastre, un război împotriva economiei noastre, un război împotriva valorilor noastre și un război împotriva viitorului nostru”, spune ea astăzi.

Mama a șapte copii, a fost prima care a vizitat locurile masacrelor din Irpin – înaintea lui Boris Johnson și a altor lideri occidentali. Von der Leyen a fost școlită de est-europeni.

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, regretă că nu a trimis ajutoare Ucrainei în 2015.

Maia Sandu a ținut piept Rusiei, în ciuda faptului că Moldova este complet dependentă de gazul rusesc.

Maia Sandu, micuța președintă a Republicii Moldova, în vârstă de 50 de ani, este mai neînfricată ca niciodată. Demonstrațiile de stradă din cauza prețurilor la energie, alimentate de agitația rusească, amenință să destabilizeze cea mai săracă țară din Europa. Sub conducerea lui Sandu, Moldova a acceptat un număr mare de refugiați ucraineni și a rămas ferm pro-occidentală. Aceasta, în ciuda faptului că nu are practic nicio forță armată și este 100% dependentă de gazul rusesc.

Rusia ocupă parțial Moldova, în zona numită Transnistria. Sandu a transmis că:
„Războiul nedrept al Rusiei împotriva Ucrainei ne arată clar care este prețul libertății”.

New York Post a subliniat despre Maia Sandu că a candidat pe o platformă de reformă și anticorupție și a câștigat în ciuda campaniilor de dezinformare rusești împotriva sa. Influența ei merge dincolo de Moldova, spre exemplu în România.

Alte femei care dau dovadă de duritate față de Rusia mai sunt președinta Parlamentului European, Roberta Metsola (Malta), prim-ministrul britanic Liz Truss, președinta slovacă Zuzana Caputova și noul premier italian, foarte controversat, de extremă dreapta, Giorgia Melon

#sandu #femei #top

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.