Pariul făcut de companiile GNL. Zeci de nave plutesc în largul coastelor europene, în aşteptarea scumpirii gazelor

Comercianţii care controlează aceste nave se aşteaptă la preţuri mai mari în lunile următoare, când temperaturile se vor răci în timpul iernii şi când va începe să se reducă surplusul de gaze naturale din depozitele europene. Alte 30 de nave sunt pe drum, în prezent traversează Atlanticul şi se aşteaptă să se alăture cozii înainte de iarnă, arată datele Vortexa.

Coada a apărut în condiţiile în care ţările europene şi-au umplut rezervoarele de stocare până aproape de limitele lor înainte de iarnă. Acest lucru a fost realizat prin achiziţii de GNL pentru a înlocui gazul rusesc, care a fost tăiat ca represalii la sancţiunile occidentale, informează Financial Times.

Temperaturile mai ridicate decât în mod obişnuit pentru această perioadă a anului au redus, de asemenea, cererea de încălzire, ceea ce a contribuit la menţinerea depozitelor pline şi la scăderea preţurilor. La sfârşitul lunii octombrie, instalaţiile de stocare europene aveau o capacitate de 94%, Belgia atingând 100%, Franţa 99% şi Germania 98%, potrivit Gas Infrastructure Europe.

Aceasta reflectă o situaţie similară din industria petrolieră în perioada de vârf a crizei coronavirusului, când o supraofertă de ţiţei i-a determinat pe comercianţi să îşi stocheze petrolul pe nave ca depozit plutitor, aşteptând ca preţurile să crească din nou.

Acţiuni similare au mai fost observate pe piaţa GNL, a declarat un trader, inclusiv în luna septembrie a anului trecut, când preţul gazelor naturale europene a început să crească rapid.

Contractele futures olandeze la gaz TTF, contractul de referinţă european, s-au prăbuşit în ultimele luni, vremea mai blândă decât de obicei şi depozitele europene, în mare parte pline, cântărind asupra preţurilor. Contractele TTF pentru livrare în noiembrie, care au expirat recent, se tranzacţionau sub 85 de euro pe megawatt/oră, cu aproximativ 70% mai puţin faţă de vârful atins la sfârşitul lunii august.

Reţinerea încărcăturilor a dus la o penurie de nave disponibile, ceea ce a dus la creşterea preţurilor de transport şi a făcut ca GNL să fie tot mai inaccesibil pentru cumpărătorii asiatici, care au concurat cu Europa pentru încărcături pe tot parcursul anului.

Costul de transport de pe coasta Golfului SUA către nord-estul Asiei a fost evaluat la 478.000 de dolari pe zi, iar către nord-vestul Europei la 468.000 de dolari pe zi la 31 octombrie, potrivit furnizorului de date Argus Media. Ambele sunt recorduri şi sunt de două ori mai mari decât în urmă cu un an.

#gnl #Europa #companii

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

În pofida unei recolte promițătoare în sezonul agricol 2025–2026, fermierii moldoveni se confruntă cu o piață instabilă și o serie de provocări comerciale regionale, arată analiza detaliată a economistului Iurie Rija. Conform acestuia, deși producția de grâu cunoaște o revenire semnificativă – cu randamente estimate între 4,0 și 4,5 tone/ha și o recoltă totală prognozată la 1,5–1,6 milioane tone – valoarea comercială a grâului este serios afectată de contextul regional.

Politicile comerciale restrictive ale Uniunii Europene față de grâul ucrainean pot crea un „spațiu de preț” avantajos pentru exporturile moldovenești, însă presiunile asupra pieței nu lipsesc. România, principal partener de export, înregistrează o recoltă record, ceea ce trage cotațiile în jos. În același timp, Ucraina continuă să vândă sub cost în regiune din cauza dificultăților logistice și a lipsei de acces predictibil la porturi.

În sezonul iulie 2024 – iunie 2025, Moldova a exportat 838,7 mii tone de grâu, în scădere cu 37,5% față de sezonul precedent. Totuși, prețul mediu a crescut ușor cu 7,7%, ajungând la 3,88 lei/kg. Chiar și așa, valoarea totală a exporturilor a scăzut la 3,25 miliarde lei, cu 32,7% mai puțin decât în sezonul anterior, când încasările au atins un maxim istoric de 4,83 miliarde lei.

În prima jumătate a anului 2025, Republica Moldova a exportat doar 273 mii tone de grâu – aproape la jumătate față de perioada similară din 2024 – dar la un preț mediu de 4,30 lei/kg, cu 18% mai mult decât anul trecut.

Potrivit economistului, „marjele de profit vor fi strânse în 2025–2026, iar supraviețuirea pe piață va depinde de eficiența operațională. Doar fermierii cu randamente ridicate și costuri optimizate vor putea genera profit real”.

Datele arată că România a rămas principala destinație de export (435.000 tone), urmată de Grecia și Italia, țară care a oferit cel mai mare preț mediu – 4,49 lei/kg. Libanul continuă să mențină o cerere constantă, semnalând stabilitatea unor rute comerciale din Orientul Mijlociu.

Pe plan intern, prețurile actuale de tranzacționare variază între 2.700 și 3.200 lei/tonă, insuficient pentru a acoperi cheltuielile în cazul fermelor cu productivitate medie. Din acest motiv, mulți producători au ales să amâne vânzările, în speranța unei redresări a prețurilor după epuizarea presiunii de ofertă post-recoltă.

În clasamentul exportatorilor, RUSAGRO-PRIM rămâne lider detașat cu 66.000 tone exportate în primul semestru din 2025, urmată de OROM-IMEXPO și GRANDO INVEST. În schimb, fostul lider AGROFLORIS-NORD a dispărut complet din piață în 2025, după un declin abrupt în anul precedent.

În concluzie, Iurie Rija avertizează că, în pofida semnalelor pozitive din producție, „competitivitatea și adaptarea rapidă la contextul regional vor face diferența între fermierii care rezistă și cei care se retrag”. Consumatorii și procesatorii pot spera în menținerea unor prețuri accesibile, dar pentru producători, urmează încă un sezon de echilibristică între randamente, prețuri și volatilitate.