Pariul făcut de companiile GNL. Zeci de nave plutesc în largul coastelor europene, în aşteptarea scumpirii gazelor

Comercianţii care controlează aceste nave se aşteaptă la preţuri mai mari în lunile următoare, când temperaturile se vor răci în timpul iernii şi când va începe să se reducă surplusul de gaze naturale din depozitele europene. Alte 30 de nave sunt pe drum, în prezent traversează Atlanticul şi se aşteaptă să se alăture cozii înainte de iarnă, arată datele Vortexa.

Coada a apărut în condiţiile în care ţările europene şi-au umplut rezervoarele de stocare până aproape de limitele lor înainte de iarnă. Acest lucru a fost realizat prin achiziţii de GNL pentru a înlocui gazul rusesc, care a fost tăiat ca represalii la sancţiunile occidentale, informează Financial Times.

Temperaturile mai ridicate decât în mod obişnuit pentru această perioadă a anului au redus, de asemenea, cererea de încălzire, ceea ce a contribuit la menţinerea depozitelor pline şi la scăderea preţurilor. La sfârşitul lunii octombrie, instalaţiile de stocare europene aveau o capacitate de 94%, Belgia atingând 100%, Franţa 99% şi Germania 98%, potrivit Gas Infrastructure Europe.

Aceasta reflectă o situaţie similară din industria petrolieră în perioada de vârf a crizei coronavirusului, când o supraofertă de ţiţei i-a determinat pe comercianţi să îşi stocheze petrolul pe nave ca depozit plutitor, aşteptând ca preţurile să crească din nou.

Acţiuni similare au mai fost observate pe piaţa GNL, a declarat un trader, inclusiv în luna septembrie a anului trecut, când preţul gazelor naturale europene a început să crească rapid.

Contractele futures olandeze la gaz TTF, contractul de referinţă european, s-au prăbuşit în ultimele luni, vremea mai blândă decât de obicei şi depozitele europene, în mare parte pline, cântărind asupra preţurilor. Contractele TTF pentru livrare în noiembrie, care au expirat recent, se tranzacţionau sub 85 de euro pe megawatt/oră, cu aproximativ 70% mai puţin faţă de vârful atins la sfârşitul lunii august.

Reţinerea încărcăturilor a dus la o penurie de nave disponibile, ceea ce a dus la creşterea preţurilor de transport şi a făcut ca GNL să fie tot mai inaccesibil pentru cumpărătorii asiatici, care au concurat cu Europa pentru încărcături pe tot parcursul anului.

Costul de transport de pe coasta Golfului SUA către nord-estul Asiei a fost evaluat la 478.000 de dolari pe zi, iar către nord-vestul Europei la 468.000 de dolari pe zi la 31 octombrie, potrivit furnizorului de date Argus Media. Ambele sunt recorduri şi sunt de două ori mai mari decât în urmă cu un an.

#gnl #Europa #companii

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Titlurile presei care susțin că Trump a cedat în fața presiunilor interne și externe sunt, în general, încă premature. Verdictul nu a fost încă dat, întrucât foarte multe vor depinde de rezultatul negocierilor purtate de Trump cu partenerii comerciali ai Americii în următoarele 90 de zile și mai departe, precum și de evoluția relațiilor dintre SUA și China, notează evz.ro.

Un factor-cheie care îl motivează pe președintele Donald Trump este nevoia de a emana putere și dorința de a o folosi. Inițiativa sa globală, amplă, privind tarifele, marchează o reconfigurare istorică a relațiilor comerciale ale SUA la nivel mondial. Cu toate acestea, este în esență un joc de putere geopolitică care îi vizează pe mulți, dar în special China, care de ani de zile își desfășoară propriul joc de putere. Unii ar spune chiar război neregulat – împotriva SUA, a Occidentului în general și a altora.

În timp ce China este stăpâna lanțurilor globale de producție și de aprovizionare, SUA sunt încă lider în domeniul financiar. Trăim în continuare într-o lume dominată și denominată în dolari, cel puțin pentru moment. Predominanța pe frontul tehnologic, în special IA și domeniile conexe, este încă disponibilă.

Țările terțe care nu sunt pe deplin aliate sau legate de SUA sau China, și care constituie majoritatea națiunilor din întreaga lume, se luptă din ce în ce mai mult în acest mediu concurențial.

Națiunile mai mici și mai vulnerabile vor fi adesea forțate să facă alegeri dificile între marile puteri. Statele mai mari, inclusiv puterile regionale sau de mijloc, vor avea mai multe pârghii pentru a pune marile puteri una împotriva celeilalte și pentru a obține mai multe concesii în interesul propriu.

Pe măsură ce intrăm în al doilea trimestru al secolului XXI, atenția globală principală se concentrează în principal asupra ciocnirii SUA – China. Cu toate acestea, în cadrul ecuației de putere internațională a intereselor concurente și variate, este important să nu subestimăm impactul puterilor de mijloc, care pot modela evenimentele mult peste așteptări în următorii ani și decenii.

Casa Albă a declarat că a fost contactată de mai mult de 50 de țări pentru a discuta despre reducerea tarifelor. Principala țintă a lui Trump, China, a promis să „lupte până la capăt”, după ce președintele american a amenințat cu o nouă taxă de 50%. În cazul în care China nu își retrage taxele de retorsiune asupra a 34% din importurile americane, care urmează să intre în vigoare la 10 aprilie.

Deși Uniunea Europeană se confruntă cu o cotă forfetară de 20 % la exporturile către SUA, multe vor depinde de schimburile comerciale individuale ale fiecărui stat membru cu SUA.

Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a declarat că UE ar putea elimina tarifele la produsele industriale americane, dacă Trump ar elimina în schimb taxele echivalente.

În ciuda titlurilor, amenințarea cea mai presantă cu care se confruntă UE este de fapt dumpingul de produse chinezești în Europa, destinate inițial piețelor americane.

Țările asiatice se confruntă cu cele mai mari tarife, având în vedere proporția mai mare a exporturilor lor din SUA. Cu toate acestea, pragmatismul în soluționarea diferendelor ar putea prevala mai curând în cazul celor care se află sub umbrela de securitate a SUA, inclusiv Japonia, Coreea de Sud și Taiwan. Trump va folosi cu siguranță cartea apărării la masa negocierilor.

În contextul în care Coreea de Sud se află într-o criză constituțională profundă și urmează să organizeze alegeri anticipate, prim-ministrul Japoniei încearcă să obțină un angajament urgent cu Casa Albă și o posibilă vizită personală.

Indonezia, cea mai mare economie din Asia de Sud-Est, a fost lovită de un tarif de 32 %. A refuzat să riposteze și a optat pentru negocieri directe cu SUA.

Vietnamul, un important partener strategic al SUA, a fost una dintre cele mai afectate țări din Asia, cu un tarif de 46 %. Cu toate acestea, diplomația rapidă a președintelui Lam pentru a dezamorsa tensiunile. Au fost demarate discuții pentru eliminarea taxelor și pentru o întâlnire cu Trump.

Deși negocierile comerciale vor urma în mod inevitabil, o întrebare mai amplă rămâne: Cât timp pot rezista piețele și investitorii la incertitudinea și volatilitatea actuale.