„Lucrăm până cădem jos” – Grecia pregătește cea mai dură reformă a muncii din UE

15 Oct. 2025, 07:28
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
15 Oct. 2025, 07:28 // Actual //  Ursu Victor

Parlamentul Greciei urmează să voteze miercuri un proiect de lege controversat care va permite angajaților din sectorul privat să lucreze până la 13 ore pe zi, relatează Politico. Dacă va fi adoptată, măsura va deveni prima de acest fel în UE.

În pofida protestelor de stradă și grevelor generale organizate la Atena și în marile orașe, legea are șanse mari să fie aprobată datorită majorității deținute de partidul de guvernământ Noua Democrație.

Executivul elen susține că reforma urmărește să facă piața muncii „mai flexibilă” și să atenueze criza acută de forță de muncă, oferind angajaților posibilitatea de a lucra șase zile pe săptămână, cu o majorare salarială de 40% pentru cea de-a șasea zi lucrată.

Sindicatele denunță însă proiectul ca fiind o „legalizare a supramuncii și o amenințare directă la viața de familie”, avertizând că, în lipsa unui control eficient, angajatorii vor putea impune ore suplimentare abuzive.

Pe fondul salariilor mici și al costurilor ridicate ale vieții, Grecia se numără deja printre țările cu cele mai multe ore de muncă pe an din lume, iar un grec din cinci lucrează peste 45 de ore pe săptămână, potrivit datelor citate de Politico.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.