Retorica lui Vladimir Putin a căpătat accente din ce în ce mai critice la adresa Occidentului, odată cu începerea invaziei Rusiei din Ucraina, pe care el a pus-o la cale.

Președintele rus vorbește intens de crearea unei lumi multipolare și de eliminarea hegemoniei Statelor Unite pe glob, însă liderul de la Kremlin se face că uită de propria ”multipolaritate internă” din țară, care nu există.

Pavel Baev, expert al Fundației Jasmestown din Washington, Statele Unite, a subliniat atmosfera de absurd psihologic care a domnit la recenta Conferință a Clubului Valdai, cu privire la participarea și remarcile lui Vladimir Putin, potrivit Jamestown.

Pe lângă observațiile precise ale lui Baev, pare esențial să menționăm un alt aspect semnificativ – și anume o creștere bruscă a retoricii anti-occidentale a președintelui rus. Acest lucru s-a văzut adesea în discursurile sale înainte, dar odată cu începerea războiului său pe scară largă împotriva Ucrainei, retorica lui Putin a căpătat un ton din ce în ce mai critic.

Mai mult, impresia devine din ce în ce mai evidentă că președintele rus învinovățește Occidentul pentru ceea ce este în mod direct fapta lui. Astfel, atunci când a anunțat începerea „operațiunii militare speciale” – adică invazia unei țări independente – Putin s-a caracterizat nu pe sine, ci Occidentul drept „agresor”.

Rușilor li se refuză dreptul la o lume multipolară

El a declarat că Rusia „nu va ocupa teritoriile ucrainene” (deși a anexat totuși patru regiuni ale Ucrainei în septembrie 2022), dar „imperiul minciunii”, pentru el, vine încă din Occident.

Când a anunțat campania de „mobilizare parțială”, Putin a declarat că Occidentul „a declanșat un război împotriva Rusiei” cu mâinile Ucrainei legate la spate în 2014, deși toți observatorii realiști își amintesc că Rusia a anexat Crimeea și și-a trimis emisarii militari să destabilizeze situația din estul Ucrainei.

Președintele rus a acuzat și Occidentul de „șantaj nuclear”, parcă ar fi uitat că el și Kremlinul folosesc de ani de zile retorica amenințărilor nucleare.

În cele din urmă, în discursul său de la Clubul Valdai, Putin a pictat o imagine a unei „lumi multipolare” democratice la care se presupune că Rusia tinde, în timp ce Statele Unite și Occidentul încearcă să-și păstreze „dictatura unipolară” asupra planetei.

Această atitudine seamănă cu o imagine ciudată, inversată, asemănătoare cu cea dintr-o oglindă distorsionată. Dar astfel de evaluări sunt ușor de verificat, luând o privire imparțială asupra situației din Rusia însăși. Poate o țară să susțină o „lume multipolară” dacă propria „multipolaritate” internă, federativă, este distrusă?

Putin încearcă să creeze împreună cu China o nouă ordine mondială, o lume multipolară, dar uită că rușilor de rând li se refuză dreptul unei lumi multipolare în propria lor țară. Moscova a transformat federalismul dintr-un model de dezvoltare internă a țării într-un instrument de expansiune externă, neo-imperială.