Pe urmele unui titan cripto decăzut: Bankman-Fried, omul din spatele colapsului de 32 de miliarde USD al gigantului FTX

Sam Bankman-Fried, fostul CEO al platformei de tranzacţionare FTX, ar putea fi închis pentru acuzaţia de fraudă, în cazul colapsului de 32 de miliarde de dolari suferit de platformă dacă autorităţile americane vor reuşi să îl prindă, scrie CNCB.

Cel puţin 8 miliarde de dolari lipsesc din buzunarele utilizatorilor. Conform anchetei, banii au fost folosiţi pentru a acoperi alte pierderi de miliarde înregistrate de Almeda Research, un fond de tip hedge care aparţine lui Bankman-Fried.

Atât FTX cât şi Almeda au intrat în faliment cu pierderi uriaşe. John Ray, CEO-ul desemnat să preia conducerea platformei de tranzacţionare susţine că „în cei 40 de ani de experienţă în domeniul juridic şi cel al restructurărilor” nu a văzut niciodată „un eşec atât de total al managementului corporativ şi o absenţă atât de puternică a unor informaţii financiare transparente” aşa cum s-a întâmplat în acest caz.

Atunci când a fost întrebat despre episodul FTX, fostul CEO al platformei de tranzacţionare a declarat că „a fost vorba de o lună foarte proastă”, însă a respins acuzaţiile de fraudă.

În SUA frauda este o infracţiune care poate fi pedepsită cu închisoarea pe viaţă. În cazul lui Bankman-Fried, procurorii se întreabă dacă fostul CEO a folosit banii acestora ca garanţie pentru împrumuturi sau în alte scopuri.
„Vorbim despre un caz de fraudă total imputabil aici. Dacă aş juca rolul de avocat al domnului Sam Bankman-Fried, i-aş spune că ar trebuie să fie foarte preocupat de problema pedepsei cu închisoarea. Pentru el asta ar trebui să devină principala grijă”, a declarat Renato Mariotti, fost procuru federea şi avocat care s-a făcut remarcat în procese de judecată privind bursele şi alte platforme de tranzacţionare.

Frauda este principala acuzaţie care i se va aduce fostului CEO. În funcţie de dimensiunea pierderilor financiare şi de alte acuzaţii, Bankman-Fried ar putea petrece cinci ani după gratii sau chiar toată viaţa. Cu toate acestea, durata unei sentinţe este încă greu de anticipat.

Conform legilor americane care guvernează condamnările, acestea se realizează pe baza unui sistem numeric care determină sentinţa minimă şi sentinţa maximă care se poate stabili. În funcţie de gravitatea infracţiunii sistemul pleacă de la 1 şi ajunge până la 43.
Frauda este notată cu 7 puncte potrivit sistemului, însă factori precum dimensiunea pierderilor financiare, numărul victimelor şi folosirea în acest scop al anumitor pieţe reglementate, pot aduce cu uşurinţă cel puţin 30 de puncte peste cele iniţiale. Nu

„În funcţie de ce descoperă autorităţile pe fondul investigaţiilor, Sam Bankman-Fried s-ar putea confrunta atât cu amenzi grele cât şi cu posibilitatea încarcerării”, a declarat Richard Levin, preşedinte al Departamentului de Reglementare al sectorului fintech.

#urmarit #cripto #bani

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.