Ce este sistemul de apărare antiaeriană Patriot, în ce țări este utilizat și cum ar putea ajuta Ucraina

Înaintea vizitei efectuate miercuri de preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski, la Washington, administraţia Biden a declarat că va oferi Ucrainei ajutor militar în valoare de încă 1,85 miliarde de dolari, inclusiv sistemul de apărare antiaeriană Patriot.

Despre sistemulPatriot, Volodimir Zelenski a declarat că ţara sa are nevoie urgentă pentru a se apăra de atacurile ruseşti. Preşedintele rus Vladimir Putin a asigurat joi că armata rusă va găsi o cale de a contracara acest sistem.

Ce este sistemul Patriot

Patriot, acronimul de la Phased Array Tracking Radar for Intercept on Target (radar de urmărire cu fascicule fazate pentru interceptarea ţintelor), este un sistem de apărare antirachetă sol-aer construit de Raytheon Technologies Corp. şi considerat unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană din arsenalul american.

Sistemul a fost folosit pentru prima dată în luptă în timpul Războiului din Golf din 1991, cu baterii care au protejat Arabia Saudită, Kuweit şi Israel, iar mai târziu a fost folosit în timpul invaziei americane în Irak în 2003.

Este un sistem mobil care include, de obicei, un radar puternic, o staţie de control, un generator de energie, staţii de lansare şi alte vehicule de sprijin.

Sistemul are capacităţi diferite în funcţie de tipul de interceptor utilizat.

Interceptorul PAC-2 foloseşte un focos cu fragmentare prin explozie, în timp ce racheta PAC-3, mai nouă, foloseşte tehnologia „hit-to-kill” mai avansată.

Radarul sistemului are o rază de acţiune de peste 150 km, a declarat Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) în 2015., potrivit Agerpres, care citează Reuters.

Cât costă sistemul Patriot

O singură baterie Patriot recent produsă costă peste 1 miliard de dolari, cu 400 de milioane de dolari pentru sistem şi 690 de milioane de dolari pentru rachetele dintr-o baterie, potrivit think tank-ului Center for Strategic and International Studies.

Cât de mult este utilizat sistemul

Raytheon a construit peste 240 de sisteme Patriot, care sunt utilizate în prezent de 18 ţări, inclusiv de Statele Unite. Sistemul a fost foarte solicitat în Orientul Mijlociu din cauza ameninţării pe care o reprezintă Iranul pentru regiune.

Potrivit Raytheon, sistemul a interceptat mai mult de 150 de rachete balistice în luptă începând din 2015.

Cum ar putea ajuta Ucraina

Ucraina a declarat că are nevoie de mai multe sisteme de apărare aeriană pentru a se proteja împotriva atacurilor cu rachete şi drone din partea forţelor ruseşti.

Până în prezent, Statele Unite au furnizat Ucrainei o serie de sisteme naţionale avansate de rachete sol-aer (

(National Advanced Surface-to-Air Missile Systems – NASAMS).

În timp ce sistemul Patriot este conceput pentru a intercepta ameninţări precum avioane şi rachete balistice, acesta poate, de asemenea, să doboare dronele „kamikaze” pe care Rusia le-a trimis frecvent pentru a lovi infrastructura critică ucraineană. Dar ar fi o modalitate extrem de costisitoare de a distruge drone care costă doar mii de dolari.

Oficiali şi experţi au declarat că, deşi este posibil ca sistemul Patriot să salveze vieţi în faţa rachetelor ce ar fi lansate, probabil că nu va schimba traiectoria conflictului vechi de aproape 10 luni, deoarece este un sistem defensiv.

Când va ajunge în Ucraina

Vor trece câteva luni până când Ucraina va putea desfăşura Patriot pe câmpul de luptă.

Oficiali americani au declarat pentru Reuters că sistemele Patriot vor ajunge mai întâi în Germania, unde trupele ucrainene vor învăţa cum să le folosească.

Instruirea poate dura luni de zile, fiecare sistem necesitând zeci de soldaţi pentru a fi operat.

Ucraina va trebui apoi să decidă cum şi unde să amplaseze sistemul fără ca acesta să fie distrus de forţele ruseşti. Rusia a declarat că sistemul de apărare antirachetă Patriot ar fi o ţintă legitimă pentru loviturile ruseşti.

#patriot #aparare #Ucraina

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Nouriel Roubini, celebrul expert și profesor emerit de economie la Stern School of Business de la Universitatea din New York, este renumit pentru predicțiile sale pesimiste despre starea economiei globale.

Însă acum, el scoate adevărul la iveală, într-o analiză intitulată ”Inevitabilul șoc”, adică colapsul cu care lumea globalizată se va confrunta în câteva luni de acum înainte și pe care nici măcar băncile centrale nu-l pot contracara.

„După ani de politici fiscale, monetare și de credit extrem de relaxate și declanșarea unor șocuri negative majore ale ofertei, presiunile stagflaționiste pun acum presiune asupra unui munte masiv de datorii din sectorul public și privat”, spune economistul american, avertizând că „Mama tuturor crizelor economice se profilează și nu va fi nimic de făcut în privința asta”, potrivit Yahoo News.

Pentru a-și argumenta punctul de vedere, Roubini evidențiază datele privind datoria, descrise drept „uimitoare”. El scrie: „Datoria globală totală a sectorului privat și public ca pondere din PIB a crescut de la 200% în 1999 la 350% în 2021. Raportul este acum de 420% în economiile avansate și de 330% în China. Statelor Unite, este la 420%, ceea ce este mai mare decât în timpul Marii Depresiuni și după cel de-Al Doilea Război Mondial”.

Acest supraîmprumut se desfășoară de mult timp și ratele scăzute au menținut „zombii insolvenți” precum „gospodăriile, corporațiile, băncile, băncile din umbră, guvernele și chiar țările întregi” sus în timpul crizei din 2008 și în pandemia COVID.
Însă acum inflația, alimentată de aceleași politici fiscale, monetare și de credit ultra-relaxate, a pus capăt „aceste zori financiari ai morților”, scrie Roubini răspicat, iar băncile centrale nevoite să majoreze ratele dobânzilor, „zombii se confruntă cu creșteri puternice legate de costurile de serviciu ale datoriilor”.

Această schimbare radicală reprezintă „un triplu șanț”, deoarece inflația erodează, de asemenea, venitul real al gospodăriilor și reduce valoarea activelor acestora, cum ar fi bunurile imobiliare și financiare.

„Același lucru este valabil și pentru corporațiile, instituțiile financiare și guvernele fragile și cu efect de levier excesiv: se confruntă cu o creștere bruscă a costurilor de împrumut, scăderea veniturilor și a veniturilor și scăderea valorii activelor, toate în același timp”.

Spre deosebire de crizele menționate mai sus, politicile ultra-relaxate nu mai pot fi implementate deoarece ar arunca mai mult combustibil pe focul inflației, iar asta, subliniază economistul, înseamnă o recesiune profundă și prelungită, precum și o criză financiară severă.

„Pe măsură ce bulele de active izbucnesc, ratele de serviciu ale datoriei cresc, iar veniturile ajustate la inflație scad în rândul gospodăriilor, corporațiilor și guvernelor, criza economică și prăbușirea financiară se vor hrăni unele pe altele”, subliniază economistul Nouriel Roubini.

„Cu siguranță”, scrie Roubini, „economiile avansate care se împrumută în propria monedă pot folosi o criză de inflație neașteptată pentru a reduce valoarea reală a unor datorii nominale pe termen lung cu rată fixă.

Guvernele nu sunt dispuse să ridice taxele sau să reducă cheltuielile pentru a-și reduce deficitele, monetizarea deficitului băncii centrale va fi din nou văzută drept calea celei mai puține rezistențe, dar nu poți păcăli toți oamenii, tot timpul”.

„Mama tuturor crizelor de datorii stagflaționiste poate fi amânată, nu evitată”, conchide Roubini în Project Syndicate.