S-a umplut paharul: Inflaţia atrage guvernele Europei într-o luptă pentru mâncare

Reducerile de taxe, plafonările de preţuri şi controalele mai stricte se numără printre principalele „arme” cu care guvernele Europei au început să lupte împotriva inflaţiei care macină continentul. Creşterea costului vieţii este departe de a se fi terminat, iar alimentele sunt primele care au intrat în vizorul guvernelor, pe măsură ce tot mai mulţi oameni care nu se mai descurcă cu banii au început să ameninţe cu proteste, scrie Bloomberg.

Chiar dacă inflaţia globală începe să scadă, presiunea asupra preţurilor la alimente rămâne o bătaie de cap pentru guvernele din regiune. Acest lucru înseamnă că o mare parte din cheltuielile gospodăriilor, adică mersul săptămânal la supermarket, devin din ce în ce mai scump. Pentru a lua doar un exemplu, zahărul, utilizat într-o multitudine de produse, a atins săptămâna trecută cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Pentru guverne, este urgent să acţioneze, având în vedere faptul că, din cauza inflaţiei, multe familii se luptă deja să ajungă cu bine până la sfârşitul lunii, declanşând greve şi proteste în întreaga Europă, în timp ce muncitorii cer salarii mai mari.

În unele părţi ale zonei euro, preţurile la alimente cresc într-un ritm nemaiîntâlnit în istoria postbelică, potrivit economistului senior al Rabobank Group, Maartje Wijffelaars. Datele de săptămâna trecută au arătat că inflaţia din zona euro a scăzut la 6,9% în martie. În Franţa, aceasta a încetinit la 6,6%. Însă creşterea preţurilor la alimente s-a accelerat la aproximativ 16%. Germania se confruntă cu un scenariu similar , unde inflaţia alimentelor depăşeşte 20%.

#magazine #Europa #inflație

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

După două decenii de exod masiv, Republica Moldova pare să fi atins „punctul de saturație” al migrației, susține economistul Veaceslav Ioniță, citând un sondaj CBX Research realizat pentru IDIS „Viitorul”. Cercetarea relevă că 74 % dintre moldovenii rămași în țară declară că nu au muncit niciodată peste hotare și nici nu plănuiesc să plece.

Potrivit sondajului, cei 74 % se împart în două categorii: 38 % „complet ancorați”, care exclud orice scenariu de emigrare, și 36 % care, deși ar avea o destinație preferată „în teorie”, aleg în mod conștient să rămână în Moldova. În cifre absolute, acest nucleu de stabilitate depășește 1,7 milioane de persoane din populația rezidentă actuală.

Ioniță afirmă că, odată cu reducerea intenției de plecare, politicile publice ar trebui să vireze de la strategia clasică de „repatriere a diasporei” spre mobilizarea resurselor umane interne. „Acești oameni reprezintă un capital social ignorat: sunt disponibili pentru formare profesională locală, investiții comunitare și inițiative antreprenoriale. Ei pot constitui baza unei noi economii locale, mai puțin vulnerabile la șocurile externe”, arată economistul.

Potrivit lui Ioniță, verticala oportunităților include: stimulente fiscale și granturi pentru afaceri de familie și start-up-uri rurale, programe de recalificare tehnică pentru industriile cu potențial (energie regenerabilă, agro-teh, servicii IT la distanță) și crearea de fonduri locale de garanție pentru micro-împrumuturi, destinate tocmai celor care nu au fluxuri de venit din migrație.

Tot economistul remarcă un „nou tip de patriotism economic”: „Pentru cei 74 %, munca în Moldova este o alegere asumată, nu doar o lipsă de alternativă. Ei pot deveni eroii redresării economice, dacă statul și mediul de afaceri le valorifică loialitatea”.

Datele oficiale indică circa 1,1 milioane de cetățeni moldoveni stabiliți peste hotare, ceea ce plasează Moldova pe primele locuri în Europa la raportul diasporă/populație. Cu toate acestea, CBX Research sugerează că intenția de plecare a scăzut semnificativ, mai ales la categoria 30–49 de ani. Fenomenul este atribuit „saturației migratorii” — efectul combinat al reducerii rezervorului de populație aptă de plecare și al creșterii costurilor adaptării în statele de destinație.

Apel la politici coordonateoniță recomandă Guvernului și autorităților locale să îmbine strategiile de diaspora cu planuri de dezvoltare axate pe comunitățile rămase: „Fără infrastructură rurală, servicii publice digitale și acces la finanțare, cei 74 % vor rămâne subutilizați. Din perspectiva sustenabilității fiscale, e mai ieftin să investești în oamenii rămași decât să-i aduci înapoi pe cei plecați”.

Analiza economistului concluzionează că redefinirea politicilor de piață a muncii, educației și antreprenoriatului în jurul „nucleului sedentare” ar putea transforma vulnerabilitatea demografică a Moldovei într-un avantaj competitiv bazat pe stabilitate și comunitate.