Petroliștii moldoveni scapă de prăpastia falimentului urmare a exporturilor de benzină și motorină în Ucraina

Volumul comerțului extern al Republicii Moldova cu Ucraina era anual la nivel de 600-650 de milioane de dolari. La sfârșitul trimestrului întâi din 2023 a ajuns la 1,8 miliarde de dolari. 95% din creștere s-a datorat majorării exportului de produse moldovenești către Ucraina, constată economistul Veaceslav Ioniță.

Cel mai mult ce exportăm în Ucraina sunt produsele petroliere. Deoarece noi putem exporta produse petroliere în Ucraina companiile petroliere de la noi rezistă. Profiturile pe care le obțin exportând produse petroliere în Ucraina le permit să activeze.

Acum două zile, ANRE a majorat maja comercială cu 17 bani, la 3,08 bani per litru, pentru companiile petroliere care urmează să fei aplicată din 1 iulie.

Urmare a reglementărilor stricte, pe parcursul anului trecut, numărul benzinăriilor din Moldova a scăzut cu 20%. În același timp, unii participanți la piață vorbesc despre aproape jumătate din numărul total de benzinării închise. Ei atribuie acest lucru reglementării stricte a pieței și marjelor specifice extrem de inechitabile care nu acoperă costurile cu amănuntul. ANRE este la curent cu problema, dar crede în continuare că sunt prea multe benzinării în Moldova. Ministrul Energiei, Victor Parlicov recunoaște că reglementarea este dăunătoare pentru piață, dar schimbarea nu este încă posibilă.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#exporturi #petrolisti #carburanti

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.