Record de falimente în Uniunea Europeană în trimestrul II 2023

Uniunea Europeană se confruntă cu o situație economică alarmantă, după ce a înregistrat cel mai mare număr de declarații de faliment din istorie în perioada aprilie-iunie 2023. Această tendință preocupantă indică provocări semnificative pentru economiile europene și efectele continue ale pandemiei de coronavirus.

După șase trimestre consecutive de creștere a numărului de falimente, datele colectate de Eurostat arată că numărul declarațiilor de faliment în Uniunea Europeană a atins un nivel fără precedent în trimestrul II al anului 2023. În comparație cu perioada pre-pandemică, acest fapt indică o situație dificilă pentru majoritatea sectoarelor economice.

Sectoarele cele mai grav afectate au fost serviciile de cazare și alimentație publică, care continuă să resimtă impactul pandemiei de coronavirus. Numărul declarațiilor de faliment în acest domeniu a crescut semnificativ cu 23,9%, reflectând dificultățile semnificative cu care se confruntă acest sector.

Tendința de creștere a numărului de falimente nu a dat semne de încetinire. Numărul falimentelor a crescut cu 8,4% în comparație cu trimestrul anterior, ajungând la cel mai ridicat nivel din momentul colectării datelor în 2015.

Această situație se aplică tuturor sectoarelor economiei europene. De exemplu, domeniile transportului și depozitării, precum și educației, sănătății și activităților sociale, au consemnat creșteri semnificative ale numărului de falimente în trimestrul II al anului 2023, comparativ cu primele trei luni din același an.

Analizând evoluția în timp, comparația dintre trimestrul II din 2023 și trimestrul IV din 2019 arată o creștere semnificativă a numărului de falimente în majoritatea sectoarelor economiei. Creșterile cele mai semnificative, comparativ cu perioada pre-pandemică, au fost înregistrate în domeniul serviciilor de cazare și alimentație (+82,5%) și transportului și depozitării (+56,7%).

În ciuda acestor cifre îngrijorătoare, datele arată și că numărul de înregistrări comerciale a fost mai mare în 2023 decât în perioada 2015-2022. Cu toate acestea, în trimestrul II al anului 2023, au existat scăderi ale înregistrărilor de noi întreprinderi cu 0,6% față de trimestrul anterior.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#faliment #companii #UE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova continuă să exporte volume mari de grâu, însă transformarea materiei prime în produse cu valoare adăugată rămâne o provocare, arată o analiză a economistului Iurie Rija. Potrivit acestuia, disponibilitatea cerealelor nu este suficientă pentru ca procesarea să fie automat rentabilă, iar competitivitatea depinde de costurile de producție, calitate, ambalare, logistică și accesul la piețe.

În lunile iulie–august 2026, Republica Moldova a exportat 378.165 de tone de grâu, cu aproximativ 23% mai mult decât în aceeași perioadă din 2025 și cu 5% peste nivelul din 2021. Valoarea exporturilor a ajuns la circa 1,4 miliarde de lei, iar prețul mediu de export a fost de 3,71 lei pentru un kilogram.

Rija atrage însă atenția că majorarea încasărilor pe tonă nu înseamnă neapărat profituri mai mari pentru fermieri sau comercianți, în condițiile în care logistica s-a scumpit și consumă o parte tot mai mare din marjă.

O vulnerabilitate este vizibilă în transportul feroviar. Exportul de grâu pe calea ferată a scăzut de la 45.341 de tone în iulie la doar 2.870 de tone în august, adică cu aproape 94%. Analiza asociază prăbușirea cu blocajele pe direcția portului Reni și cu riscurile militare din regiune.

În același timp, aproape trei sferturi din exporturile de grâu au fost concentrate prin cele două componente ale hubului Giurgiulești. Ponderea acestora a ajuns la 73,8%, ceea ce face comerțul moldovenesc dependent de funcționarea unui număr restrâns de rute logistice.

Situația arată diferit pe segmentul făinii. În perioada 1 ianuarie–26 august 2026, Moldova a exportat 16.431 de tone de făină, cu circa 4% mai puțin decât în perioada comparabilă din 2025. Încasările au constituit 87,1 milioane de lei.

Prețul mediu lunar de export al făinii a coborât de la 5,85 lei/kg în martie la 4,63 lei/kg în august, ceea ce înseamnă o reducere de aproape 21%. Pentru procesatori, această tendință pune presiune directă pe rentabilitate, în cazul în care prețul grâului, energia, logistica și celelalte costuri nu scad în același ritm.

În aceeași perioadă, Republica Moldova a importat 15.688 de tone de făină în valoare de 120,7 milioane de lei. Cantitativ, exporturile au depășit importurile cu 743 de tone, însă valoric balanța a rămas negativă.

Deficitul comercial la făină a ajuns astfel la 33,6 milioane de lei. Prețul mediu de import a constituit 7,69 lei/kg, cu aproximativ 45% mai mare decât media de export, de 5,30 lei/kg.

Rija explică această diferență prin structura diferită a produselor comercializate. Moldova exportă în principal făină în vrac sau în saci mari, destinată clienților industriali, în timp ce importă mai ales făină ambalată în cantități mici, destinată comerțului cu amănuntul. Marca, ambalajul, caracteristicile produsului și condițiile de livrare contribuie la diferența de preț.

Economistul subliniază că diferența de 45% nu poate fi interpretată drept un profit pe care morile locale l-ar putea recupera simplu prin ambalare, însă arată existența unui segment comercial cu valoare adăugată mai mare, care ar putea fi dezvoltat.

Ca exemplu, Rija indică modelul Turciei, unde legătura dintre materia primă și industria de procesare pentru export este susținută prin acces la stocuri și mecanisme de piață. Potrivit datelor invocate în analiză, Turcia a exportat în 2025 aproximativ 2,34 milioane de tone de făină, în valoare de 871 de milioane de dolari, iar pentru 2026 este evocată o posibilă creștere spre 3 milioane de tone.

Pentru Republica Moldova, cheia ar fi dezvoltarea întregului lanț: grâu cu proprietăți constante, stocuri finanțabile, utilaje eficiente, contracte stabile de vânzare, transport predictibil și o legătură mai bună între fermieri și procesatori.

La un consum orientativ de 1,3–1,35 tone de grâu pentru producerea unei tone de făină, rentabilitatea unei mori depinde de prețul efectiv al materiei prime, randamentul măcinării și veniturile obținute din produsele secundare, precum tărâțele.

Analiza mai arată că România și Israelul absorb împreună peste 99% din exporturile moldovenești de făină, ceea ce demonstrează că procesatorii locali au deja acces la piețe externe. Totodată, pe piața internă, estimată la circa 230.000 de tone anual, importurile de 25.000–30.000 de tone reprezintă un segment pentru care producătorii locali ar putea concura mai agresiv.

#faina #Cereale #export