Musk plănuieşte un nou val de reduceri de preţuri: Preţurile Tesla rivalizează cu preţul mediu al maşinilor din SUA

Cele mai bine vândute vehicule electrice ale Tesla concurează acum direct cu maşinile pe benzină la preţ, după ultima rundă de reduceri de preţ. Preţurile mai mici ar putea costa compania 1,2 miliarde de dolari pe an, potrivit cel puţin unui investitor, conform Bloomberg.

La 38.990 de dolari, sedanul de bază Model 3 costă acum cu 8.700 de dolari mai puţin decât suma medie plătită pentru un autoturism sau un camion în SUA. Preţul de pornire pentru un SUV Model Y este cu 3.700 de dolari mai mic decât preţul mediu al unui automobil, de aproximativ 48.000 de dolari, potrivit unei analize realizate de Bloomberg Green. Tesla a început să reducă preţurile la începutul anului, strâmbând din nas constructorilor auto tradiţionali care se străduiau deja să producă vehicule electrice în mod profitabil.

“Acum vine partea distractivă a scăderii costurilor, viaţa după paritatea preţurilor”, a declarat Sam Korus, analist la Ark Investment Management, care administrează fonduri cu aproximativ 1,27 miliarde de dolari în acţiuni Tesla. “Produsul poate continua să coste mai puţin sau continuă să stea în acelaşi segment de preţ, iar performanţa se îmbunătăţeşte.”

În timp ce preţul acţiunilor Tesla a fost puţin afectat de reducerile de săptămâna trecută, ritmul reducerilor din acest an a creat o prăpastie între unii investitori. Gary Black, managing partner la The Future Fund, a declarat că numai modificările de săptămâna trecută vor costa Tesla 1,2 miliarde de dolari pe an începând cu 2024.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#returi #reduceri #mașini #Tesla

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.