Leul moldovenesc, zdruncinat de scandaluri și fraude! Trei decenii de evoluții monetare

Astăzi, 29 noiembrie, Moldova celebrează cea de-a 30-a aniversare a înființării propriei sale monede. Leul moldovenesc este încă o monedă tânără, dar acest lucru nu este ceva foarte neobișnuit. Ceea ce este extraordinar, în cazul leului, este mediul geo-politic dificil în care a fost emis și în care a existat până acum.

Înainte de independență, Republica Moldova, ca și celelalte 14 republici ale fostei Uniuni Sovietice, a folosit rubla sovietică și, pentru o perioadă scurtă de timp, rubla rusească. De asemenea, pentru o perioadă scurtă de timp după independență, Moldova a tipărit propriile sale „cupoane” înainte de a introduce moneda proprie.

La 29 noiembrie 1993, cu sprijinul Fondului Monetar Internațional (FMI), BNM a introdus leul moldovenesc, prima bancnotă fiind tipărită în străinătate. Începând cu un curs de schimb de 3,85 lei/USD, leul a reușit să rămână stabil în primii cinci ani de la introducere, în ciuda condițiilor economice dificile.

Cu toate acestea, primii ani de existență ai leului au fost marcați de provocări semnificative. În 1993, Moldova se confrunta cu o inflație de 1.283%, deficite bugetare mari și o datorie externă în creștere rapidă. Cu sprijinul FMI și al Grupului Băncii Mondiale, Moldova a reușit să implementeze reforme economice, stabilindu-se ca membru deplin al FMI în august 1992.

La data introducerii propriei monede, Moldova înregistra însă un declin economic accentuat. Inflația era extrem de înaltă (1.283% în 1993), iar deficitele bugetului de stat erau de asemenea foarte mari (aproximativ 5-8% din PIB). De asemenea, datoria externă a Moldovei a început să se acumuleze într-un ritm rapid. În următorii 25 de ani, datoria externă va atinge un nivel impresionant de USD 6,7 miliarde la finele lui 2017 (aproximativ 100% din PIB).

În primii ani de existență ai leului, Banca Naţională a Moldovei a condus o politică monetară foarte restrictivă. Ratele de refinanțare pentru băncile comerciale ajunseseră la niveluri cu totul neuzuale (377% în martie 1994). Rezervele minime obligatorii pentru băncile comerciale erau ținute la niveluri foarte ridicate (de exemplu, în 1994, la aproximativ 28%). Nivelul ratei de refinanțare a fost apoi relaxat, iar nivelul rezervelor minime obligatorii a fost redus de la 12% la finele anului 1995 la 8% la sfârșitul anului 1996. Bazat pe aceste rezultate bune în implementarea reformelor, Moldova a reușit să obțină în anii ’90 cotații favorabile de la agenții internaționale (Moody’s).

De-a lungul anilor, leul moldovenesc a avut de înfruntat diverse provocări, inclusiv crize economice în 1998 și 2014. Situația curentă a monedei necesită o revenire economică puternică pentru a restabili stabilitatea. Datoria externă, care a atins aproximativ 100% din PIB în 2017, și problemele din sectorul bancar au avut un impact semnificativ asupra leului.

O altă provocare majoră a fost reprezentată de Transnistria, care nu a recunoscut oficial leul moldovenesc. Acest teritoriu separatist a avut propriul sistem monetar, creând tensiuni în ceea ce privește statutul leului.
Cu toate acestea, Moldova a reușit să atragă remitențe în valoare de 1,3-1,4 miliarde USD anual în ultimii 10 ani, provenind în principal de la moldovenii care lucrează în străinătate. Aceste remitențe au reprezentat în anumite perioade până la 20% din PIB-ul moldovenesc, dar au fost predominant utilizate pentru consum, subzistență și nu au contribuit semnificativ la dezvoltarea economică.

În contextul scandalurilor financiare, cum ar fi „spălătoria rusească” și fraudarea băncilor cu peste 1 miliard USD, leul a suferit depreciere, evidențiind fragilitatea monedei în fața evenimentelor extreme.

Scurta istorie a tranziției Moldovei la o economie de piață, a „tânărului” său leu și a statutului său actual sunt simple reflecții ale economiei, ale politicilor interne fiscale și monetare și ale contextului internațional.

O concluzie clară poate fi însă ușor trasă: o monedă e puternică/mai puternică atâta timp cât este sprijinită de o economie sănătoasă și robustă. Moldova și leul său nu pot evita acest adevăr fundamental al științelor economice. Construcția unei asemenea economii trebuie să fie un interes național pentru Moldova.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#leu #moneda #aniversare

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Primarii localităților din raionul Anenii Noi se opun selectării teritoriului raionului, inclusiv a satului Șerpeni, drept amplasament final pentru infrastructura regională de gestionare a deșeurilor. Într-o rezoluție adoptată joi, aceștia cer autorităților să analizeze și alte amplasamente, să evalueze impactul cumulativ asupra mediului și să asigure consultarea comunităților înainte de luarea unei decizii finale, transmite IPN.

Primarii susțin că în satul Țânțăreni există deja de mai multe decenii o infrastructură majoră pentru gestionarea și depozitarea deșeurilor, iar comunitățile din raion suportă efectele acesteia. În opinia lor, amplasarea unei noi infrastructuri în aceeași zonă ar putea crea un impact suplimentar asupra aerului, solului, apei, biodiversității și sănătății populației. Ei cer, de asemenea, evaluarea riscurilor pentru bazinul râului Bâc și, implicit, pentru fluviul Nistru.

În rezoluție se mai solicită examinarea unor amplasamente alternative din alte unități administrativ-teritoriale și o analiză comparativă a acestora. Primarii cer ca decizia privind amplasamentul final să fie luată doar după finalizarea studiilor tehnice și de mediu, a procedurilor de consultare și după examinarea tuturor alternativelor relevante. Ei precizează că poziția lor nu reprezintă o opoziție față de necesitatea unui sistem modern de gestionare a deșeurilor, ci față de selectarea raionului Anenii Noi în lipsa unei justificări complete privind impactul și avantajele acestei opțiuni.

Ministrul Mediului, Gheorghe Hajder, a declarat joi, după întâlnirea cu autoritățile locale din Anenii Noi, că proiectul prevede construcția unui centru regional în zona Bazei Militare de Instruire Bulboaca, cunoscută local drept „poligonul de la Bulboaca”. El a spus că îngrijorările exprimate de comunități trebuie discutate și clarificate. Potrivit ministrului, terenul propus se află la aproximativ 6 km de Șerpeni și 4 km de Speia, iar accesul către centru ar urma să fie asigurat printr-un drum separat, în afara localităților.

Gheorghe Hajder a precizat că proiectul nu presupune construirea unei gropi de gunoi și că nu este prevăzută aducerea deșeurilor din întreaga țară în raionul Anenii Noi. Potrivit ministrului, centrul ar urma să dispună de sisteme pentru captarea gazelor, tratarea levigatului și protejarea solului. El a mai spus că autoritățile vor continua discuțiile cu comunitățile în procesul de stabilire a amplasamentului.