Leul moldovenesc, zdruncinat de scandaluri și fraude! Trei decenii de evoluții monetare

Astăzi, 29 noiembrie, Moldova celebrează cea de-a 30-a aniversare a înființării propriei sale monede. Leul moldovenesc este încă o monedă tânără, dar acest lucru nu este ceva foarte neobișnuit. Ceea ce este extraordinar, în cazul leului, este mediul geo-politic dificil în care a fost emis și în care a existat până acum.

Înainte de independență, Republica Moldova, ca și celelalte 14 republici ale fostei Uniuni Sovietice, a folosit rubla sovietică și, pentru o perioadă scurtă de timp, rubla rusească. De asemenea, pentru o perioadă scurtă de timp după independență, Moldova a tipărit propriile sale „cupoane” înainte de a introduce moneda proprie.

La 29 noiembrie 1993, cu sprijinul Fondului Monetar Internațional (FMI), BNM a introdus leul moldovenesc, prima bancnotă fiind tipărită în străinătate. Începând cu un curs de schimb de 3,85 lei/USD, leul a reușit să rămână stabil în primii cinci ani de la introducere, în ciuda condițiilor economice dificile.

Cu toate acestea, primii ani de existență ai leului au fost marcați de provocări semnificative. În 1993, Moldova se confrunta cu o inflație de 1.283%, deficite bugetare mari și o datorie externă în creștere rapidă. Cu sprijinul FMI și al Grupului Băncii Mondiale, Moldova a reușit să implementeze reforme economice, stabilindu-se ca membru deplin al FMI în august 1992.

La data introducerii propriei monede, Moldova înregistra însă un declin economic accentuat. Inflația era extrem de înaltă (1.283% în 1993), iar deficitele bugetului de stat erau de asemenea foarte mari (aproximativ 5-8% din PIB). De asemenea, datoria externă a Moldovei a început să se acumuleze într-un ritm rapid. În următorii 25 de ani, datoria externă va atinge un nivel impresionant de USD 6,7 miliarde la finele lui 2017 (aproximativ 100% din PIB).

În primii ani de existență ai leului, Banca Naţională a Moldovei a condus o politică monetară foarte restrictivă. Ratele de refinanțare pentru băncile comerciale ajunseseră la niveluri cu totul neuzuale (377% în martie 1994). Rezervele minime obligatorii pentru băncile comerciale erau ținute la niveluri foarte ridicate (de exemplu, în 1994, la aproximativ 28%). Nivelul ratei de refinanțare a fost apoi relaxat, iar nivelul rezervelor minime obligatorii a fost redus de la 12% la finele anului 1995 la 8% la sfârșitul anului 1996. Bazat pe aceste rezultate bune în implementarea reformelor, Moldova a reușit să obțină în anii ’90 cotații favorabile de la agenții internaționale (Moody’s).

De-a lungul anilor, leul moldovenesc a avut de înfruntat diverse provocări, inclusiv crize economice în 1998 și 2014. Situația curentă a monedei necesită o revenire economică puternică pentru a restabili stabilitatea. Datoria externă, care a atins aproximativ 100% din PIB în 2017, și problemele din sectorul bancar au avut un impact semnificativ asupra leului.

O altă provocare majoră a fost reprezentată de Transnistria, care nu a recunoscut oficial leul moldovenesc. Acest teritoriu separatist a avut propriul sistem monetar, creând tensiuni în ceea ce privește statutul leului.
Cu toate acestea, Moldova a reușit să atragă remitențe în valoare de 1,3-1,4 miliarde USD anual în ultimii 10 ani, provenind în principal de la moldovenii care lucrează în străinătate. Aceste remitențe au reprezentat în anumite perioade până la 20% din PIB-ul moldovenesc, dar au fost predominant utilizate pentru consum, subzistență și nu au contribuit semnificativ la dezvoltarea economică.

În contextul scandalurilor financiare, cum ar fi „spălătoria rusească” și fraudarea băncilor cu peste 1 miliard USD, leul a suferit depreciere, evidențiind fragilitatea monedei în fața evenimentelor extreme.

Scurta istorie a tranziției Moldovei la o economie de piață, a „tânărului” său leu și a statutului său actual sunt simple reflecții ale economiei, ale politicilor interne fiscale și monetare și ale contextului internațional.

O concluzie clară poate fi însă ușor trasă: o monedă e puternică/mai puternică atâta timp cât este sprijinită de o economie sănătoasă și robustă. Moldova și leul său nu pot evita acest adevăr fundamental al științelor economice. Construcția unei asemenea economii trebuie să fie un interes național pentru Moldova.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#leu #moneda #aniversare

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Dieter Schwarz este a 36-ea cea mai bogată persoană de pe planetă, dar este atât de discret în ceea ce priveşte viaţa lui personală, încât este poreclit „fantoma” în presa din Germania.

Omul de afaceri are 80 de ani şi este proprietarul grupului Schwarz, al patrulea cel mai mare retailer din lume din punctul de vedere al veniturilor.

Compania deţine brandurile Lidl şi Kaufland, iar Schwarz este CEO al ambelor.În pofida averii sale, Schwarz este atât de misterios, încât doar două fotografii cu el există în spaţiul public.

Chiar dacă şi-a construit imperiul pornind din Germania, el se află şi în spatele unuia dintre cele mari eşecuri când vine vorba despre retail în Australia.

În octombrie 2017 a cumpărat un prim teren în sudul Australiei, investind 25 de milioane de dolari. Pe parcursul anului 2018, a început să recruteze personal şi să facă planuri pentru alte locuri din Australia. În 2019 a început să construiască un centru de distribuţie în Victoria şi a cumpărat alte terenuri în ţară.

Luna trecută, planurile au fost lăsate de izbelişte, la fel şi cei 200 de angajaţi australieni.

Omul de afaceri ar fi investit 500 de milioane de dolari în Australia, dar experţii au declarat publicaţiei news.com.au, că pierderea totală generată de decizia de a opri expansiunea businessului acolo s-ar ridica la aproape un miliard de dolari.

Nu există foarte multe detalii care să motiveze această decizie, explicaţia oferită presei de către companie fiind:
„Decizia se referă la concentrarea activităţilor de business în Europa şi nu este în niciun caz o reflexie a eforturilor angajaţilor sau managementului local sau a susţinerii primite de Kaufland din partea comunităţii de business sau a guvernelor”, au spus reprezentanţii companiei germane într-o declaraţie de presă.

Schwarz a moştenit compania de la tatăl său, Josef Schwarz, care a fost partener al companiei Suedfruechte Grosshandel Lidl & Co, axată pe vânzarea de fructe en-gros, în 1930.

S-a alăturat companiei tatălui său în 1973 şi a deschis primul magazin Lidl, folosind modelul de discount al Aldi. El a preluat conducerea companiei în 1977, după moartea tatălui său, iar de atunci a transformat compania în gigantul actual.

Chiar dacă este unul dintre cei mai de succes oameni de afaceri, secretomania sa a devenit legendară şi a inspirat chiar şi un documentar german – Die Lidl Story, lansat în 2018.