Republica Moldova fură de sub nas Bucureștiului afacerea cu azerii

Moldova dorește ca compania petrolieră de stat SOCAR să lanseze producția de îngrășăminte pe teritoriul său, a declarat Victor Parlicov, ministrul energiei al Republicii Moldova.

„Având în vedere expertiza companiei petroliere de stat din Azerbaidjan SOCAR în producția de îngrășăminte, există un potențial de colaborare în acest sector. România și Bulgaria fiind piețe semnificative pentru îngrășăminte, ar fi strategic să se înființeze unități de producție mai aproape de aceste piețe. La fel și apropierea Moldovei de Ucraina, o altă piață majoră. În ciuda producției anterioare substanțiale de îngrășăminte a Ucrainei, incertitudinile apărute în urma războiului ridică semne de întrebare cu privire la producția sa viitoare. Prin urmare, suntem dornici să colaborăm cu SOCAR sau cu afiliații săi pentru a iniția producția de îngrășăminte în Moldova. Ca națiune agricolă, Moldova nu folosește doar aceste produse pe plan intern, ci servește și ca un centru logistic esențial pentru exportul în țările UE și Ucraina”, a spus miinistrul într-un interviu pentru agenția azeră Trend.

Parlicov a menționat că Moldova este deschisă posibilității ca SOCAR să investească în infrastructura de distribuție a gazelor din țară.

SOCAR Carbamide este specializată în producția de îngrășăminte, în special îngrășăminte cu azot, cum ar fi ureea. În ultimii cinci ani, întreprinderea a realizat o producție semnificativă, producând un total de 1,64 milioane de tone de îngrășăminte cu azot, 1,23 milioane de tone fiind exportate către diverse destinații.

Numai în 2023, întreprinderea a produs 454.000 de tone de uree, 78,3% din producție fiind îndreptată către piețele de export. Partea rămasă a fost alocată pentru a satisface cererea internă din Azerbaidjan. Uzina funcționează la o capacitate zilnică de două mii de tone de uree și 1,2 mii de tone de amoniac.

Fertilizanții produși de de SOCAR Carbamide sunt livrați în Turcia, România, Bulgaria, Albania, Italia, Georgia și mai multe țări din America de Sud.

Anterior, cei de la SOCAR negociuau cu Bucureștiul pentru construcția unei fabrici de îngrășăminte, însă negocierile au fost abandonate, iar acum atenția este întreptată spre Republica Moldova.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#socar #fertilizanți #afacere

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.