Rusia ajunge pe locul doi în lume la rata reală a dobânzii cheie după creșterea acesteia la 21%

Creșterea ratei de politică monetară la 21% a propulsat Rusia pe locul doi în lume în ceea ce privește rata reală a dobânzii, care ia în calcul inflația. Astfel, cu o inflație anuală de 8,6%, rata reală a dobânzii în Rusia se ridică la 11,4%, conform calculelor efectuate prin regula compusă.

Prin majorarea ratei cu două puncte procentuale la sfârșitul lunii octombrie, Banca Centrală a Rusiei a lăsat în urmă băncile centrale din Mozambic, Liberia și Pakistan. În fruntea clasamentului rămâne doar Venezuela, cu o rată reală de 26,6% (rata nominală de 59,3% și inflația de 25,75%), conform datelor de la Trading Economics despre ratele dobânzii și inflație în diferite țări.

În Turcia, rata nominală este de 50%, iar inflația se ridică la 49%. În Argentina și Zimbabwe, rata este de 35% în condițiile unei inflații de 209% și, respectiv, 57,5%. Astfel, în aceste două țări, deși rata nominală este mai mică, ratele reale sunt negative. Aceasta este o practică frecventă: unele țări încearcă să își stimuleze economia, în timp ce altele nu sunt pregătite să ia măsuri dure pentru a stopa creșterea prețurilor. De exemplu, rata Băncii Japoniei este de doar 0,25%, în timp ce inflația este de 2,5%. În Etiopia, rata este de 7% cu o inflație de 17,5%, iar în Mozambic de 13,5% cu o inflație de 2,45%. În Sri Lanka, rata este de 8,25%, iar inflația este negativă (-0,8%), rezultând în rate reale de 10,8% și 9,1%, respectiv.

În Statele Unite și Regatul Unit, cu rate de 5%, inflația este de 2,4% și, respectiv, 1,7%, iar ratele reale sunt de 2,5% și 3,2%. Inflația în ambele țări este deja aproape de țintă, iar se așteaptă o reducere ulterioară a ratelor nominale.

Președintele Băncii Centrale, Elvira Nabiullina, subliniază că determinarea ratei reale ar trebui să se facă luând în considerare nu doar nivelul curent al inflației, ci și așteptările inflaționiste. Această diferență influențează semnificativ deciziile companiilor și ale consumatorilor privind investițiile, consumul sau economisirea. Nabiullina a declarat după creșterea ratei: „Din cauza creșterii așteptărilor inflaționiste, înăsprirea condițiilor monetare reale a fost mai puțin semnificativă decât este reflectată în ratele nominale”. Diferența este semnificativă: în octombrie, așteptările populației privind inflația au crescut considerabil, ajungând la 13,4% comparativ cu 12,5% în septembrie, în timp ce inflația anuală este de 8,6%.

Investitorul bancar Evgheni Kogan, care a comparat ratele și inflația în diferite țări, este de acord cu acest punct de vedere, dar consideră acceptabil să se folosească datele curente despre creșterea prețurilor în absența unor informații comparabile despre așteptările inflaționiste. Așteptările depind de inflația trecută și actuală: dacă prețurile au crescut semnificativ în trecut, oamenii se așteaptă la o inflație mai mare și în următorul an. Kogan descrie rata reală de 11,4% din Rusia ca fiind „o adevărată provocare”.

În Venezuela, lider absolut la nivelul ratelor reale, măsurile luate au ajutat la ieșirea din hiperinflatie: în februarie 2019, aceasta a atins un vârf de 344.509,5% anual, dar a scăzut la 25,75% în septembrie, comparativ cu 35,5% în august. În Rusia, o rată înaltă doar limitează, fără a stopa creșterea prețurilor.

Banca Centrală încearcă să răcească cererea, care în economia suprasolicitată se traduce în principal prin inflație. Resursele disponibile în țară sunt aproape complet utilizate, iar capacitatea de producție se apropie de maximele istorice, în timp ce șomajul se află la minime record. Totuși, producția militară și cele asociate lucrează la maximum, iar, așa cum afirmă Banca Centrală, aceste sectoare nu sunt „sensibile la rată”. În aceste condiții, o rată înaltă devine din ce în ce mai greu de suportat pentru un număr tot mai mare de întreprinderi, contribuind doar la transferul resurselor din sectoarele civile către cele militare. Rentabilitatea tot mai multor sectoare se apropie sau devine mai mică decât randamentele obligațiunilor de stat, ceea ce face ca investițiile private să nu mai aibă sens, notează experții de la CMACPP.

Kogan observă, de asemenea, asemănări între Rusia și Venezuela: „Dacă nu ar fi fost sancțiile, capitalul internațional ar fi început să intre activ în Rusia pentru randamentele mari fără risc. Acest lucru ar fi dus la întărirea rublei și la scăderea inflației, permițând Băncii Centrale să reducă rata de politică monetară. Dar… ceea ce avem acum este diferit.”

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#nabiulina #dobinda #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Preţurile petrolului au urcat luni cu aproape 3% ca urmare a deciziei OPEC+ de a amâna planurile de creştere a producţiei cu o lună, în timp ce piaţa se pregăteşte pentru o săptămână critică, în care americanii vor alege un nou preşedinte, scrie Reuters.

Contractele futures pentru petrolul Brent au crescut cu 2,82%, la 75,16USD pe baril. Preţul ţiţeiului U.S. West Texas Intermediate (WTI) a crescut cu 3,01%, la 71,58 USD pe baril.

Duminică, OPEC+ a declarat că îşi va prelungi reducerea producţiei de 2,2 milioane de barili pe zi (bpd) cu încă o lună, în decembrie, cu o creştere deja amânată din octombrie, din cauza scăderii preţurilor şi a cererii slabe.

OPEC+, care include Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol plus Rusia şi alţi aliaţi, trebuia să crească producţia lunară cu 180.000 bpd din decembrie.

Prelungirea reducerii pentru tot trimestrul patru al anului 2024 ”aruncă în incertitudine angajamentul grupului de a normaliza livrările” în 2025, a declarat Walt Chancellor, un strateg energetic la Macquarie, adăugând că anunţul ar putea atenua unele temeri legate de ”un război al preţurilor” al OPEC+.

OPEC rămâne foarte optimistă în ceea ce priveşte cererea de petrol atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, a declarat luni secretarul general Haitham Al Ghais la un eveniment din industria energetică la Abu Dhabi.

Grupul TotalEnergies estimează că cererea globală de petrol va atinge vârful după 2030, în cele două scenarii cele mai probabile de tranziţie energetică din raportul său anual privind perspectivele energetice.

Între timp, CEO-ul companiei italiene de energie Eni a spus că reducerile OPEC+ ale livrărilor de petrol şi eforturile recente de a le elimina au crescut volatilitatea pe pieţele de energie şi au împiedicat investiţiile în producţie nouă.

Producţia de petrol a OPEC a revenit în octombrie de la cel mai scăzut nivel din acest an, în luna precedentă, deoarece Libia a rezolvat o criză politică, a constatat un sondaj Reuters, deşi un efort suplimentar al Irakului de a-şi îndeplini reducerile promise alianţei mai largi OPEC+ a limitat câştigul.

Pe plan politic, candidata democrată Kamala Harris şi republicanul Donald Trump rămân practic la egalitate în sondajele de opinie înainte de ziua alegerilor prezidenţiale americane de marţi, iar câştigătorul ar putea să nu fie cunoscut timp de câteva zile după încheierea votului.

Investitorii au urmărit, de asemenea, orice escaladare a tensiunilor din Orientul Mijlociu.

Joi, site-ul de ştiri american Axios a relatat că serviciile de informaţii israeliene au sugerat că Iranul se pregăteşte să atace Israelul din Irak în câteva zile, citând două surse israeliene neidentificate.

”Tensiunile din Orientul Mijlociu sunt din nou în prim plan în timp ce traderii aşteaptă atacul de răspuns iranian”, a declarat Dennis Kissler, vicepreşedinte senior pentru tranzacţionare la BOK Financial.