Amsterdam Trade Bank a oligarhului rus Mihail Fridman a intrat în faliment în Olanda

Amsterdam Trade Bank (ATB), o subsidiară a băncii rusești Alfa Bank, a fost declarată în faliment, a anunțat vineri banca centrală olandeză (DNB), citând o hotărâre a Tribunalului districtual din Amsterdam, potrivit Reuters.

O declarație de pe site-ul DNB a precizat că deponenții ATB vor fi acoperiți până la 100.000 de euro fiecare, în cadrul sistemului olandez de garantare a depozitelor. Banca avea aproximativ 23.000 de clienți, dintre care majoritatea sunt olandezi, dar 6.000 sunt germani, a precizat DNB.

Potrivit documentelor depuse la Camera de Comerț olandeză, proprietarul final al băncii este Mihail Fridman, miliardarul ruso-israelian care contestă sancțiunile occidentale impuse împotriva sa în urma invaziei Rusiei în Ucraina. Se pare că participația sa în ATB ar fi de peste 25%, dar nu mai mare de 50%.

Alfa Bank este supusă sancțiunilor americane, dar nu a fost vizată de Uniunea Europeană.

ATB în sine nu fusese sancționată, dar ziarul financiar olandez Het Financieele Dagblad (FD) a raportat că deponenții au început să intre în panică de joi.

Într-o declarație publicată pe site-ul său, ATB a confirmat că a cerut și a obținut falimentul. Banca a precizat că sancțiunile americane și britanice au „cauzat dificultăți operaționale, deoarece majoritatea contrapartidelor ATB, inclusiv băncile corespondente … consideră că este dificil să continue să sprijine ATB”.

Ziarul FD a relatat anterior că proprietarii ATB încercau să vândă banca, iar deponenții au descoperit că alte bănci europene nu au vrut să accepte transferuri de la ATB de teama de a nu cădea sub incidența sancțiunilor.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#Fridman #banca #Olanda

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Rusia a redus agresiv prețul petrolului livrat către India, până la 22–25 de dolari pe baril, în încercarea de a vinde volume respinse de rafinăriile indiene din cauza sancțiunilor impuse de administrația președintelui SUA Donald Trump, relatează Financial Times, citând un fost top-manager din sectorul energetic rus.

Potrivit Ministerul Dezvoltării Economice al Rusiei, prețul mediu de export al sortimentului Urals a coborât în decembrie la 39 $/baril, cel mai scăzut nivel de la pandemie. În ianuarie, cotațiile au scăzut și mai mult — la 34–36 $ la mijlocul lunii și 36–38 $ spre final. Reducerile aplicate petrolului rusesc au depășit 25 $/baril, iar pentru unele loturi au ajuns aproape de 40 $, indică datele FT.

„Dacă SUA vor înăspri și mai mult sancțiunile, singura cale prin care vom putea vinde petrol va fi prin conducte”, a declarat sursa citată. În afara perioadei pandemiei din 2020, Rusia a mai vândut petrol la 22–25 $/baril doar în 2003.

India își reduce treptat importurile din Rusia, accelerând diversificarea surselor. Conform Bloomberg, livrările medii zilnice către porturile indiene au scăzut în decembrie la aproximativ 1,2 milioane barili/zi — minimul ultimilor peste trei ani — iar în primele 25 de zile din ianuarie la 1,12 milioane barili/zi. În 2025, media zilnică a importurilor a fost de 1,8 milioane barili, a declarat ministrul indian al petrolului, Hardeep Puri.

De la 21 ianuarie, a intrat în vigoare și interdicția UE privind importul de produse petroliere obținute din petrol rusesc. Uniunea Europeană era anterior un destinatar important al carburanților rafinați în India, iar autoritățile de la New Delhi anticipează noi reduceri ale achizițiilor din Rusia.

Între timp, în largul Indiei s-au adunat numeroase petroliere cu țiței rusesc care nu își pot vinde încărcăturile, deoarece porturile locale refuză recepția. Din august, după ce SUA au dublat la 50% tarifele aplicate Indiei pentru a descuraja importurile de petrol rusesc, volumele stocate pe nave au crescut cu circa 60 de milioane de barili, potrivit Bloomberg.

Sancțiunile erodează treptat veniturile bugetare ale Rusiei, avertizează Vakhtang Partswania: diminuarea „rentei petroliere” face ca fiecare rublă suplimentară de venit să coste mai mult economiei, prin profitabilitate mai scăzută, investiții reduse și presiune crescută asupra sectorului energetic, amplificând riscurile macroeconomice pe termen lung.