„Carate toxice”. Rusia nu poate vinde diamante de 1,3 miliarde de dolari din cauza sancțiunilor

Compania de stat „Alrosa”, cel mai mare producător de diamante din Rusia și din lume, aflată sub sancțiuni internaționale, se confruntă cu o creștere bruscă a stocurilor de diamante nevândute.

La sfârșitul anului 2024, „Alrosa” a acumulat produse nevândute în valoare de 129,9 miliarde de ruble, echivalentul a 1,3 miliarde de dolari (la cursul Băncii Centrale de la sfârșitul lunii decembrie), conform raportului publicat vineri de companie.

Stocurile de diamante ale „Alrosa” au crescut cu 1,5 ori, adică cu 45,3 miliarde de ruble, după ce India, cel mai mare importator din lume, a aproape încetat să mai achiziționeze diamante. În septembrie, scăderea livrărilor pe piața indiană a atins 96%.

În urma acestor dificultăți, „Alrosa” a raportat o scădere de 26% a veniturilor, o pierdere aproape de jumătate din EBITDA și o scădere de 4,4 ori a profitului net, care a ajuns la 19,3 miliarde de ruble.

Analistul Evgheni Loktiukhov de la PSB a declarat că rezultatele companiei sunt „slabe așa cum era de așteptat”: în al doilea semestru, „Alrosa” a încheiat cu o pierdere netă de 17,3 miliarde de ruble, iar anul s-a încheiat cu un deficit de numerar. Fluxul său de numerar liber a devenit negativ, cu intrări mai mici decât ieșirile de 17,6 miliarde de ruble, iar datoria netă a crescut de trei ori, ajungând la 107,9 miliarde de ruble.

Din 2022, „Alrosa” se află sub sancțiuni occidentale, iar din începutul anului 2024, statele din grupul G7 au impus un embargou asupra diamantelor sale. De asemenea, din martie anul trecut, a fost interzisă importul de diamante de origine rusă prin terțe țări.

#sanctiuni #diamante #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Uniunea Europeană pregătește o posibilă înăsprire semnificativă a sancțiunilor împotriva comerțului cu petrol al Rusia, luând în calcul renunțarea la actualul plafon de preț și introducerea unei interdicții generale privind serviciile maritime pentru transportul țițeiului rusesc.

Potrivit unor surse citate de Bloomberg, noua abordare ar însemna că firmele europene nu ar mai putea oferi asigurări, transport maritim sau alte servicii logistice pentru cargourile de petrol rusesc, indiferent de prețul la care este vândut. Măsura ar elimina una dintre cele mai exploatate portițe din regimul actual de sancțiuni.

Plafonul de preț a fost conceput pentru a permite continuarea exporturilor de petrol rusesc, dar la prețuri reduse, astfel încât veniturile Kremlinului să fie limitate. În practică însă, mecanismul s-a dovedit dificil de monitorizat și ușor de ocolit, deoarece aplicarea sa depinde de documente, declarații și lanțuri comerciale greu de verificat, notează Oil Price.

O interdicție totală a serviciilor ar fi o măsură mai dură și mai greu de evitat, reprezentând o escaladare clară a presiunii economice. Oficialii europeni consideră că o astfel de decizie ar simplifica aplicarea sancțiunilor și ar spori eficiența acestora, într-un moment în care veniturile Rusiei din petrol și gaze au scăzut la cel mai redus nivel din ultimii cinci ani, pe fondul prețurilor slabe și al extinderii sancțiunilor.

Discuțiile vin în contextul în care UE urma deja să reducă din nou plafonul de preț pentru petrolul rusesc, de la 1 februarie, la 44,10 dolari pe baril. Totuși, oficialii europeni sunt tot mai conștienți că simpla scădere a pragului nu reduce semnificativ veniturile Moscovei atâta timp cât petrolul continuă să fie comercializat prin rute ocolitoare.

Măsurile recente ale UE, care vizează produsele rafinate obținute din țiței rusesc, au determinat rafinării din Turcia și India să își reducă achizițiile, în timp ce China a preluat o parte din volumele redirecționate, în special prin rafinării mai mici, care cumpără la discounturi mari. Acest lucru a diminuat veniturile Rusiei, însă nu a oprit fluxul de petrol.

O eventuală interdicție a serviciilor maritime ar împinge și mai mult petrolul rusesc spre aceste canale comerciale cu discounturi mari și costuri logistice ridicate și ar face mai dificilă reintroducerea indirectă a țițeiului pe piața europeană prin amestec, relabelare sau rute ocolitoare.

Adoptarea unei astfel de măsuri necesită însă unanimitatea statelor membre, iar unele guverne își exprimă rezervele, temându-se de posibile perturbări ale pieței sau de reacții de retorsiune. În același timp, datele arată că importurile europene de țiței au scăzut anul trecut cu aproape 9%, în timp ce importurile de gaz natural lichefiat au crescut semnificativ, la prețuri mai ridicate.