CCRM a prezentat Rapoartele anuale și de activitate ale instituție în ședința Comisiei parlamentare

Echipa Curții de Conturi a Republicii Moldova (CCRM) a prezentat, la data de 15 februarie, în cadrul ședinței Comisie de control al finanțelor publice Rapoartele anuale și rapoartele de activitate ale instituției pe anii 2020 și 2021.

În contextul prezentării Rapoartelor anuale, președintele CCRM, Marian Lupu, s-a referit la concluziile care derivă din rapoartele de audit financiar și constatările pe problemele de sistem, semnalate de audit.

Potrivit unui comunicat de presă al CCRM, în perioada de referință, Curtea de Conturi a continuat să atragă o atenție sporită efectuării auditului financiar, deoarece prin auditurile sale CCRM contribuie la stabilirea în instituțiile statului a sistemului de evidență a resurselor financiare și patrimoniului, precum și de raportare contabilă, care în prezent, conform constatărilor de audit, necesită îmbunătățiri majore.

„Un aspect fundamental, semnalat de Curtea de Conturi, care vizează agenda europeană a țării, este necesitatea alinierii evidenței contabile și raportării financiare din sectorul bugetar la Standardele Internaționale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS). Acest aspect constituie o prioritate importantă pe agenda europeană a țării, un obiectiv strategic, care necesită consolidarea eforturilor tuturor actorilor implicați, a remarcat Marian Lupu.”

De asemenea, Curtea de Conturi a prezentat și alte probleme:

Gestiunea precară a patrimoniului public
Valorificarea slabă a resurselor pentru investiții publice
Capacitatea administrativă redusă de gestionare și utilizare fondurile externe, alocate prin proiecte de investiții
Problematica achizițiilor de valoare mică și implementarea fragmentară a achizițiilor publice electronice
Neasigurarea bunei guvernări a sistemului de facilități fiscale și vamale

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

În cadrul ședinței, președintele CCRM a prezentat rezultatele concrete ale activității Curții de Conturi, printre care și îmbunătățirea gestionării finanțelor și patrimoniului public, datorită colaborării cu organele de drept. Conform Raportului de evaluare a implementării Strategiei Naționale de Integritate și Anticorupție (SNIA) 2017-2020, în perioada menționată au fost aplicate 52 de sancțiuni pentru acte de corupție constatate în baza informațiilor transmise de Curtea de Conturi și a fost recuperat un prejudiciu de peste 5 miliarde.

În cadrul ședinței CCFP, au fost audiate, de asemenea, Rapoartele de activitate operațională a Curții de Conturi pe anul 2020 și 2021. Petru Rotaru, membru al CCRM a prezentat totalurile privind gestionarea resurselor umane, financiare, asigurarea calității și sistemului de control intern managerial, cooperarea internațională, cooperarea cu părțile interesate, asigurarea transparenței activității CCRM, precum și constatările rapoartelor de evaluare internațională ale Curții de Conturi, realizate în ultimii ani, care confirmă realizările și progresul înregistrat de instituție.

Președinta CCFP, Tatiana Cunețchi, a remarcat rolul important al instituției supreme de audit pentru entitățile auditate și pentru societate în ansamblu. Vicepreședintele Comisiei, Artur Mija a apreciat înalt Rapoartele și activitatea CCRM, accentuând importanța soluționării problemelor sistemice identificate în cadrul auditurilor Curții de Conturi.

n urma audierii Rapoartelor anuale și de activitate ale Curții de Conturi pe anii 2020 și 2021, CCFP a elaborat rapoarte de audiere în care solicită autorităților guvernamentale auditate să implementeze recomandările de audit în termenii stabiliți de Curtea de Conturi și să raporteze despre acțiunile întreprinse. De asemenea, CCFP va înainta propunerea de audiere a Rapoartelor CCRM în plenul Parlamentului.

Raportului anual al Curții de Conturi înglobează cele mai stringente probleme sistemice și iregularități majore, care necesită atenție sporită din partea Guvernului, cât și și Parlamentului, în cadrul exercitării controlului parlamentar.

#rapoarte #comisie parlamentara #CCRM #sedinta

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.