Ce îi lipsește Ucrainei pentru a câștiga războiul cu Putin. ”Vor fi pregătiți să treacă la ofensivă în 2023”

O evaluare atentă arată că Ucraina poate respinge trupele invadatoare ruse dacă primește armele necesare de la Occident susține Richard Hooker, fost decan al Colegiului de Apărare al NATO și asistent special al președintelui SUA, într-un articol pentru Atlantic Council.

El spune că președintele Volodimir Zelenski poate ridica o armată de un milion de soldați instruiți, în ciuda pierderilor grele actuale. Aceasta este mult mai mult decât este capabilă să genereze Rusia. De fapt, întreaga armată rusă participă deja la războiul împotriva Ucrainei. Și aceasta include unități din Orientul Îndepărtat și Kaliningrad. Pe hârtie, armata rusă este formată din 850.000 de soldați. Dar, în realitate, Moscova este capabilă să trimită mai puțin de 300.000 pe câmpul de luptă. Restul sunt militari ai serviciilor de securitate, grăniceri și alte structuri. Nu sunt pregătiți pentru război împotriva Ucrainei. Armata rusă a suferit pierderi dureroase care nu pot fi compensate de recruți și rezerviști slab pregătiți. Putin nu poate recurge nici la mobilizare deschisă, fără a-și pune regimul în pericol. În timp, avantajul resurselor umane al Ucrainei nu va face decât să crească.

În ceea ce privește echipamentele, Ucraina este bine dotată cu arme de calibru mic, echipament individual de protecție, drone, precum și rachete antitanc și antiaeriene. Are forțe semnificative de tancuri și artilerie, informații bune și un sistem feroviar dezvoltat care îi permite să transfere rapid trupe și provizii. Dar majoritatea tancurilor ucrainene nu au dispozitive de termoviziune, navigație GPS, muniție modernă și blindaj. Majoritatea sistemelor de artilerie ale Ucrainei sunt remorcate, ceea ce le face vulnerabile la contraatacuri rusești. Tancurile și artileria ucrainene sunt, de asemenea, numeric mai mici decât ale Rusiei, care are rezerve semnificative de sisteme mai moderne.

SUA dispun de un număr mare de tancuri M1A1 și obuziere autopropulsate M109A6

Între timp, depozitele din SUA au un număr mare de tancuri M1A1 și obuziere autopropulsate M109A6, care au fost înlocuite cu modele îmbunătățite. Aceste mașini sunt capabile să satisfacă pe deplin nevoile actuale. Și pot fi readuse în stare de luptă relativ repede pentru a fi predate Ucrainei. În ciuda faptului că aceste tancuri și obuziere cu greu pot fi numite cele mai noi tehnologii, ele sunt destul de aprope de sistemele pe care rușii le au. În prezent, curajul și rezistența ucrainenilor au făcut posibilă rezistența în fața agresiunii ruse. Cu toate acestea, sunt necesare capacități tehnice pentru a câștiga.

Ucrainei îi lipsesc echipamentul cu rază lungă de acțiune și forța aeriană

Autorul subliniază că Ucrainei îi lipsesc echipamentul cu rază lungă de acțiune și forța aeriană. Fără o forță aeriană puternică și o cantitate semnificativă de artilerie de rachete, apărătorii ucraineni nu vor putea distruge sistemele rusești cu rază lungă de acțiune care distrug orașe întregi din est. Un număr mic de instalații HIMARS au contribuit la reducerea capacităților rusești. Dar Ucraina are nevoie de și mai multe astfel de arme. Forțele aeriene ucrainene au luptat eroic. Dar sunt capabile să efectueze 10-20 de zboruri pe zi, adică doar 10% din cele efectuate de Rusia. Aliații NATO și partenerii de coaliție au oferit un sprijin aerian puternic în Kosovo, Irak și Afganistan. Și o pot face din nou fără a fi nevoiți să-și trimită trupele în primele linii. Cel mai puțin care se poate face este să se permită Poloniei și altor țări care au făcut parte odată din blocul Pactului de la Varșovia să transfere în Ucraina MiG-29 și Su-25 de fabricație sovietică. Acest lucru va schimba foarte mult situația de pe teren.

Preluarea noilor echipamente și antrenarea soldaților va necesita timp. Prin urmare, o contraofensivă în 2022 va fi problematică. Cu toate acestea, armata ucraineană a demonstrat o mare adaptabilitate și pricepere în utilizarea unei game largi de echipamente pe care le-a primit deja din Occident.

„ În condițiile reînarmării și pregătirii, Forțele Armate ale Ucrainei vor fi pregătite să treacă la ofensivă în 2023 ”, scrie autorul.

Pentru ca Ucraina să dobândească capacități ofensive, liderii Occidentului trebuie să răspundă câteva întrebările existențiale. Chiar vor ca Putin să piardă? Pot fi descurajați de un baraj constant de amenințări umilitoare, în special cele care implică utilizarea armelor nucleare? Doctrina rusă a escaladării de dragul detensionării se rezumă de fapt la o simplă teză: „Dacă nu ne permiteți să ne ocupăm vecinii, vă vom distruge cu arme nucleare”. Conform acestei logici, Occidentul nu se poate opune nicăieri agresiunii ruse.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#razboi #Ucraina #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.