Cele mai mari bănci comerciale din Polonia se unesc pentru a înființa o schemă de protecție

09 Iun. 2022, 10:38
 // Categoria: Bănci şi Finanţe // Autor:  MD Bani
09 Iun. 2022, 10:38 // Bănci şi Finanţe //  MD Bani

Cele mai mari bănci comerciale din Polonia au anunţat că s-au unit pentru a crea o schemă de protecţie, care să le ajute să-şi asigure lichiditatea şi solvabilitatea, transmite Reuters.

Potrivit sursei citate, Alior Bank, BNP Paribas Bank Polska, ING Bank lšski, mBank, Bank Millennium, Bank Pekao, PKO BP şi Santander Bank Polska au fost de acord să înfiinţeze schema, care trebuie aprobată de Autoritatea de reglementare financiară din Polonia (KFN).

Schema va funcţiona în paralel cu soluţiile instituţionale existente, băncile obligându-se să facă plăţi anuale către Fondul de Garantare Bancară (BGF).

Cel mai mare creditor polonez, PKO BP, a estimat că valoarea contribuţiei sale la schemă va fi de 872 milioane de zloţi (203,7 milioane de dolari), ceea ce-i va afecta rezultatele din 2022.

Analistul Michal Konarski de la mBank susţine că iniţiativa ar trebui să aibă efecte neutre sau pozitive asupra rezultatelor băncilor, deoarece există posibilitatea ca BGF să reducă suma cu care fiecare bancă trebuie să cotizeze la Fondul de Garantare Bancară.

Băncile ar urma să profite anul acesta de pe urma creşterii dobânzilor, dar aceste evoluţii ar putea fi compensate de iniţiativele în favoarea celor care au credite ipotecare.

În aprilie, premierul polonez Mateusz Morawiecki anunţa, ca parte a planurilor de a-i ajuta pe cei care care au credite, crearea unui nou fond de ajutor de 3,5 miliarde de zloţi, finanţat din profiturile băncilor.

De asemenea, cele mai mari bănci comerciale din Polonia intenţionează să formeze o societate pe acţiuni care va gestiona schema de protecţie şi fondurile cu care vor contribui ele.

30 Sept. 2026, 17:07
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
30 Sept. 2026, 17:07 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.