Cine este cel mai bogat om din istorie? Nu este Putin, Musk, Gates, Zuckerberg sau Bezos

Multă lume se întreabă cine este cel mai bogat om din istorie? Iar unii vor pronunța numele lui Elon Musk, proprietarul Tesla, SpaceX și Twitter, a lui Jeff Bezos, CEO al Amazon, a lui Mark Zuckerberg, patronul Meta, a lui Vladimir Putin, președintele Rusiei sau a lui Bill Gates, creatorul Microsoft.

Dar, niciunul dintre acești miliardari nu reprezintă răspunsul corect la chestiunea de mai sus. Spre surprinderea multora, cel mai bogat om din istorie a trăit în perioada medievală și s-a numit Mansa Musa și a fost împărat al Imperiului Mali.

Mansa Musa, conducătorul Imperiului Mali din secolul al XIV-lea, este considerat a fi cea mai bogată persoană din istorie, cu o avere netă de 400 de miliarde de dolari în moneda actuală, potrivit Ancient Origins.

Pentru comparație, el a fost mai bogat de patru ori decât Bill Gates și cu o treime mai mult decât John D. Rockefeller. Bogăția sa imensă a fost derivată în primul rând din comerțul cu aur și sare, care a înflorit sub domnia sa. Cu toate acestea, bogățiile lui Mansa Musa nu s-au limitat doar la imperiul său; a devenit renumit în întreaga lume pentru generozitatea și bogăția sa.

Celebrul său pelerinaj la Mecca din 1324, în timpul căruia a distribuit cantități mari de aur oamenilor pe care i-a întâlnit, i-a cimentat reputația de rege generos și bogat.
De fapt, darurile lui au fost uneori atât de generoase încât au provocat hiperinflație, distrugând economii întregi. Acesta este cel mai important despre viața și vremurile lui Mansa Musa, bogăția sa, moștenirea sa și impactul său asupra istoriei.

Mansa Musa a trăit între 1280 și 1337, iar imperiul său a ocupat un vast teritoriu, care s-a întins de la Nigeria până la coasta Senegalului, în Africa.

Potrivit revistei Celebrity Net Worth, averea lui Mansa Musa ar fi cea mai mare din istoria omenirii, dacă ar fi ajustată pentru inflația actuală. Averea lui Mansa Musa se datorează faptului că ar fi avut atâta aur cât își dorea. În total, averea estimată ar fi în jur de 400 de miliarde de dolari.
El a călătorit 6.500 de kilometri până la locul sfânt de la Mecca cu 60.000 de oameni, inclusiv 12.000 de sclavi. De asemenea, el a fost însoțit de aproape o sută de cămile, fiecare transportând peste 100 de kilograme de metale prețioase.

Mansa Musa a lăsat construite numeroase moschei, iar moștenirea sa a ajuns la urechile comercianților mediteraneeni.

Un profesor de istorie de la Universitatea din Michigan a declarat odată pentru Money Magazine că Mansa Musa a fost „cel mai bogat om de care a auzit vreodată”. „Imaginați-vă tot aurul pe care credeți că l-ar putea avea o ființă umană și dublați-l; asta încearcă să comunice toți cronicarii”, a spus el.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Bogat #istorie #miliardar

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Forța de muncă din Republica Moldova rămâne redusă, cu un grad mare de inactivitate economică și diferențe puternice între orașe și sate, bărbați și femei. Datele finale ale Recensământului populației și locuințelor 2024, prezentate de Biroul Național de Statistică, arată că mai puțin de jumătate dintre persoanele de 15 ani și peste participă la piața muncii, în timp ce șomajul lovește în special tinerii și mediul rural.

Potrivit BNS, forța de muncă (populația economic activă) a constituit 862,9 mii persoane dintr-un total de 1,946 milioane persoane cu vârsta de 15 ani și peste. Cu alte cuvinte, rata de participare la forța de muncă este de doar 44,3%, restul de 55,7% reprezentând populație în afara forței de muncă – pensionari, elevi și studenți, casnici, persoane în incapacitate de muncă sau persoane inactive care nu lucrează și nici nu caută un loc de muncă. În segmentul de vârstă de muncă 15–64 de ani, rata de participare este mai mare, de 54,3%, însă aproape jumătate (45,7%) din populație rămâne economic inactivă.

Structura pe sexe scoate în evidență un decalaj clar: la populația de 15 ani și peste, rata de participare a bărbaților este de 49,8%, cu 10,1 puncte procentuale peste cea a femeilor (39,7%). În grupa 15–64 ani, diferența se menține (58,1% la bărbați față de 50,7% la femei). În mediul urban, participarea la forța de muncă este vizibil mai ridicată decât în rural: 52% față de 48% la populația de 15 ani și peste, iar la grupa 15–64 ani rata ajunge la 61,6% în orașe, comparativ cu 47,7% în sate.

Din totalul populației de 15 ani și peste, 782,6 mii persoane erau ocupate, rata de ocupare fiind de 40,2%. Bărbații au o rată de ocupare de 44,2%, cu 7,5 puncte procentuale peste femei (36,8%). Diferențele urban–rural sunt la fel de pronunțate: aproape jumătate dintre locuitorii orașelor sunt ocupați (48,9%), în timp ce în sate doar o treime (32,7%) au un loc de muncă. Pentru grupa de vârstă 15–64 ani, rata de ocupare este de 49%.

Vârsta „de vârf” pe piața muncii este între 35 și 49 de ani. Cea mai mare rată de ocupare se înregistrează la persoanele de 40–44 ani – 61,7%, urmate de grupele 35–39 ani (60,6%) și 45–49 ani (60,2%). La polul opus, doar 6,8% dintre tinerii de 15–19 ani și 5,1% dintre vârstnicii de 70 de ani și peste sunt ocupați. Din punct de vedere al stării civile, persoanele căsătorite au cea mai mare rată de participare la forța de muncă – 51,4%, cu vârf în mediul urban, unde ajunge la 60,6%.

Pe ansamblu, piața muncii este dominată de salariați: 95,1% din populația ocupată de 15 ani și peste lucrează ca angajați, în timp ce doar 3,5% sunt lucrători pe cont propriu, 1,1% patroni și 0,2% lucrători familiali neremunerați. În mediul rural, ponderea lucrătorilor pe cont propriu și a celor familiali neremunerați este mai mare decât în urban, ceea ce reflectă rolul încă important al agriculturii și al activităților de subzistență.

Strucura ocupațională arată preponderența specialiștilor în diverse domenii (22,1% din totalul populației ocupate), urmați de muncitori calificați și asimilați (15,2%) și lucrători în servicii și comerț (14,5%). Femeile sunt puternic reprezentate în zona profesiilor intelectuale și de servicii (pondere de 2,2 ori mai mare decât bărbații în rândul specialiștilor), în timp ce bărbații domină categoriile de muncitori calificați și construcții. Sectorul serviciilor absorbe 67,9% din populația ocupată, industria 14,6%, construcțiile 9,9%, iar agricultura doar 7,6%, însă cu ponderi mult mai mari în rândul bărbaților și al locuitorilor de la sate.

Teritorial, municipiul Chișinău concentrează aproape 40% din populația ocupată, confirmându-și rolul de principal centru economic și de atracție pentru forța de muncă. Regiunea Centru cumulează 25% din persoanele ocupate, Nordul – 21,1%, Sudul – 10,9%, iar UTA Găgăuzia – 3,6%. În același timp, rata de participare la forța de muncă variază puternic pe raioane: peste media națională de 44,3% se situează Chișinău (56,1%), Bălți (50,5%), Ialoveni (46,2%), Criuleni (45,6%) și Strășeni (45,2%). Cele mai mici niveluri de participare se înregistrează în raioanele Briceni (28,5%), Nisporeni (32,6%) și Dondușeni (33,6%), zone marcate de un grad înalt de îmbătrânire a populației.

Mobilitatea forței de muncă rămâne relativ scăzută: 69,8% dintre persoanele ocupate lucrează în localitatea de reședință obișnuită, 13,2% în localități proxime din același raion sau municipiu, 10,5% în alte raioane sau municipii și 5,8% într-o altă țară. Populația urbană este mult mai ancorată local (88,7% lucrează în localitatea de reședință), în timp ce în rural aproape jumătate dintre cei ocupați se deplasează pentru muncă în alte localități, raioane sau peste hotare.

În ceea ce privește șomajul, recensământul indică 80,2 mii șomeri, rata șomajului pentru populația de 15 ani și peste fiind de 9,3%. Bărbații sunt afectați într-o măsură mai mare decât femeile: 11,1% față de 7,3%. Diferențele urbane–rurale sunt din nou puternice: rata șomajului în mediul rural este de 13,3%, cu 7,4 puncte procentuale peste cea din mediul urban (5,9%). Tinerii de 15–24 ani înregistrează cea mai mare rată a șomajului – 16,7%, indicatorul urcând la 22,3% pentru tinerii din mediul rural.

Pe lângă indicatorii clasici de piață a muncii, BNS atrage atenția și asupra dimensiunii inactivității: 55,7% din populația de 15 ani și peste este în afara forței de muncă. Aproape jumătate dintre aceștia sunt pensionari (48,4%), 13,8% elevi și studenți, 9,6% casnici, 2,8% persoane în incapacitate permanentă de muncă, iar 25,4% se află în „altă situație”, categorie în care peste o treime reprezintă forță de muncă potențială – persoane care fie nu caută de lucru, dar ar fi disponibile să lucreze, fie caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile imediat.