Țările din Europa în care se trăiește cel mai mult și sănătos

Condițiile de trai și avansul științei în domenii vitale se traduc într-o viață mai lungă și mai sănătoasă pentru europeni.

Cu o mică scădere provocată de pandemia de Covid-19, ce se așteaptă a fi recuperată rapid, speranța medie de viață la naștere a atins un record de 81,3 ani în 2019.

Longevitatea a fost într-o creștere continuă în UE, iar din anii ’60 ai secolului trecut speranța de viață a câștigat, în medie, peste doi ani la fiecare deceniu.

Speranța de viață și clivajele dintre state, dar chiar și regiuni

În general, femeile trăiesc mai mult decât bărbații și din datele Eurostat citate de Euronews se poate observa că decalaje nu sunt doar între țări, ci și între regiuni ale aceluiași stat.

Țara cu cea mai mare speranță de viață este Spania, cu o medie de 83,3 ani, urmată de Suedia (83,1 ani), Luxemburg și Italia (cu 82,7 ani), arată datele Eurostat.

Țara cu cea mai mică speranță de viață este Bulgaria (71,4 ani), care are și cel mai mare număr de fumători din Europa. Urmează România (72,8 ani) și Letonia (73,1 ani). Ungaria are o speranță de viață de 74,3 ani și e mai aproape de mijlocul clasamentului.

Datele indică diferențe interesante nu doar între statele UE, ci și între regiunile din aceeași țară. În Spania, de exemplu, persoanele născute în Andaluzia au o speranță de viață de 81,7 ani, iar cele născute în regiunea capitalei, Madrid, au o speranță de viață de 85,4 ani, cu peste patru ani mai mare.

Tendințe similare se observă și în Italia. Locuitorii din insula sudică Sicilia au o speranță de viață de 81,3 ani, în timp ce în Trentino, regiune nordică de la granița cu Austria, au o medie de 84,2 ani, cu aproape trei ani mai mare.

Țările cu cea mai mare creștere a speranței de viață

Estonienii și-au mărit cel mai mult longevitatea între anii 2000 și 2021, câștigând 6,1 ani. Urmează locuitorii din Irlanda (+5,8), Luxemburg (+4,7), Danemarca (+4,6) și Slovenia (+4,5).

Cum a crescut speranța de viață între 2000 și 2021:

Speranța de viață la 65 de ani

Acest indicator estimează cât timp se poate aștepta să mai trăiască o persoană peste vârsta de 65 de ani. Datele nu iau în calcul anumite variabile contemporane, precum stilul de viață îmbunătățit, progresul medicinei și altele.

În 2021, speranța de viață la 65 de ani era estimată la 19,2 ani. La femei era 20,9 ani, iar la bărbați 17,3 ani.

Franța și Spania au avut cea mai mare speranță de viață la 65 de ani în 2021 (21,4 ani), iar Bulgaria cea mai mică – doar 13,6 ani.

La femei, cea mai mare speranță de viață la 65 de ani se înregistrează în Spania (23,5 ani), iar cea mai mică în Bulgaria (15,5 ani), iar la bărbați cea mai mare e în Suedia (19,6 ani) și cea mai mică tot în Bulgaria (11,6 ani).

Speranța de viață la 65 de ani, în 2021:

Surprize la speranța de viață sănătoasă

E bine să ai o viață lungă, desigur, dar la fel de important este să ai o viață în care să te bucuri de sănătate. Speranța de viață sănătoasă la naștere arată dacă oamenii vor fi sănătoși, mai ales în ultimii ani ai existenței lor.

În 2020, speranța medie de viață sănătoasă la naștere în UE a fost de 64,5 ani la femei și 63,5 ani la bărbați. Această medie a crescut cu 2,6 ani între 2011 și 2020, urcând de la 61,4 la 64 de ani.

Suedia este pe primul la acest capitol – aici femeile trăiesc, în medie, 72,7 ani sănătoși, iar bărbații – 72,8. Urmează Italia și Malta (68,7 vs. 67,2 și 70,7 vs. 70,2).

Speranța de viață sănătoasă la naștere în 2020 (albastru – bărbați, roșu – femei):

Șansele ca un bebeluș să supraviețuiască perioadei copilăriei au crescut de la 50 la 96% pe plan global. Între 2011 și 2021, rata mortalității infantile în UE a scăzut de la 3,8 la 3,2 decese la mia de nașteri. Analiza extinsă pe 20 de ani arată că rata mortalității aproape s-a înjumătățit – în 1999 se înregistrau 6,2 decese la 1.000 de nașteri.

Țările cu cea mai mică rată au fost Finlanda, Slovacia și Suedia, toate cu 1,8 decese la 1.000 de nașteri.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#state #fericire #UE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova trebuie să reducă deficitul bugetar și, în același timp, să păstreze investițiile publice, consideră expertul economic Veaceslav Ioniță. Potrivit acestuia, finanțele publice se află într-o perioadă dificilă, iar statul ajunge să se bazeze tot mai mult pe împrumuturi interne, care sunt mai scumpe.

Expertul afirmă că, în ultimii șapte ani, cheltuielile bugetare au depășit veniturile cu aproximativ 94 de miliarde de lei. Pentru 2026, deficitul bugetar este estimat la aproape 21 de miliarde de lei, echivalentul a circa 5,5% din PIB. Guvernul și-a propus să readucă deficitul sub pragul de 3%, ceea ce ar necesita, potrivit lui Ioniță, o creștere a veniturilor bugetare cu aproximativ 9,4 miliarde de lei.

„Nu poți trăi veșnic cu această situație, deoarece se adună anumite costuri enorme”, a declarat economistul.

O problemă tot mai mare o reprezintă costurile de finanțare. Cheltuielile statului pentru plata dobânzilor au ajuns de la aproximativ 600 de milioane de lei anual până în 2014 la 5,44 miliarde de lei în 2023, iar pentru 2026 sunt estimate la 6,3 miliarde de lei.

Ioniță atrage atenția că Moldova se împrumută tot mai mult de pe piața internă. În acest an, dobânzile pentru împrumuturile interne sunt estimate la 4,2 miliarde de lei, față de 2,5 miliarde de lei în 2025.

„Am trecut de la granturi și împrumuturi externe la împrumuturi interne. Aceasta a deteriorat dramatic capacitatea țării de a gestiona deficitul bugetar”, a spus expertul.

Și datoria publică a crescut semnificativ, de la aproximativ 60 de miliarde de lei în 2019 la 138,5 miliarde de lei în 2025. În primul trimestru din 2026, aceasta a ajuns la aproape 149,5 miliarde de lei, iar în trimestrul al doilea ar fi depășit 150 de miliarde.

Potrivit lui Ioniță, problema este și durata foarte scurtă a împrumuturilor. În Moldova, durata medie este de aproximativ 260-270 de zile, în timp ce statele dezvoltate se împrumută, de regulă, pe perioade mult mai lungi.

Expertul consideră că soluția nu poate fi doar majorarea taxelor și recomandă creșterea finanțării externe nerambursabile. În ultimii cinci ani, granturile au reprezentat aproximativ 1,5% din PIB, însă în 2025 ponderea lor a coborât la 1,3%, iar pentru prima jumătate a lui 2026 nivelul anualizat este estimat la doar 0,6% din PIB.

„Dacă am avea astăzi granturi de 3,0% din PIB nu ar trebui de majorat povara fiscală. Trăim cea mai dramatică perioadă când nu avem granturi aproape deloc, împrumuturi externe ieftine foarte puține, iar accentul este pus pe împrumuturi interne, care sunt foarte scumpe”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Economistul susține că reducerea deficitului trebuie combinată cu investiții publice și atragerea unor credite externe mai avantajoase, pentru a reduce presiunea exercitată de împrumuturile interne asupra bugetului.