Cine este omul care are o casă cu peste 1.700 de camere, 5.000 de maşini şi plăteşte 20.000 de dolari pe o tunsoare

Sultanul din Brunei, Hassanal Bolkiah, a apărut cel mai recent în presă ca urmare a lansării controversatelor legi de pedepsire a homosexualităţii prin moarte cu pietre, pentru a alinia ţara cu legea Sharia, o interpretare strictă a islamului.

După ce a fost condamnat de celebrităţi şi guverne vestice, sultanul a promis că pedeapsa nu va fi pusă în aplicare. Brunei va păstra totuşi legea.

Potrivit Business Insider, înainte de deveni un promotor al celei mai radicale forme a islamului, sultanul în vârstă de 72 de ani era cunoscut pentru un stil de viaţă cât se poate de vestic şi plin de lux. La un moment dat era cel mai bogat om de pe planetă, cu o avere de 40 de miliarde de dolari, iar presa internaţională scria despre cursele cu Ferrari-urile lui la miezul nopţii prin capitala Bruneiului, despre faptul că a cumpărat un palat cu 1.788 de camere şi că cheltuie 20.000 de dolari pe tunsoarea sa.

Bolkiah s-a născut pe 15 iulie 1946, fiind fiul sultanului Omar Ali Saifuddien III. Acesta a avut zece copii – şase fiice şi patru fii, cu mai multe soţii, dar l-a ales pe Bolkiah pentru a-l succede la tron. A studiat la şcoala gimnazială The Victoria Institution, în Malaezia. După ce şi-a încheiat studiile, s-a căsătorit cu vara sa, Pengiran Anak Saleha, într-o căsătorie planificată de familie. Avea doar 19 ani. Cuplul are doi fii şi patru fiice; el are alţi patru copii cu alte două soţii.

A devenit sultan în 1967, după ce tatăl său a abdicat. El se afla în Anglia la momentul abdicării şi a preluat rolul de conducere la întoarcerea sa, în august 1968. În pofida rolului şi familiei sale, a devenit celebru în lume pentru modul în care îşi cheltuie averea de miliarde de dolari.

Împreună cu fratele său, Prinţul Jefri, a cheltuit enorm în cazinourile londoneze şi a cumpărat maşini de lux, iahturi şi hoteluri. Are chiar şi propria grădină zoologică, în care se află 30 de tigri bengalezi. Palatul lui costă 600 de milioane de dolari şi include un garaj cu 800 de maşini. Palatul a fost numit „cel mai mare palat rezidenţial” de Guiness World Records. Îi place şi arta şi a plătit 70 de milioane de dolari pentru un tablou în ulei – Fete tinere la pian, de pictorul francez Pierre-Auguste Renoir.

Între 1980 şi 1990, fratele său, Jefri, avea un harem de 40 de femei.În 1998, fosta Miss a Statelor Unite, Shannong Marketic, a încercat să îi dea în judecată pe Bolkiah şi pe Prinţul Jefri; ea spunea că a fost forţată să petreacă o lună în harem în condiţii inumane. Sultanul este probabil cel mai cunoscut pentru pasiunea lui pentru maşini de lux: are 500 de Rolls-Royce şi deţine, împreună cu Prinţul Jefri, peste 5.000 de maşini. Când erau mai tineri, făceau curse cu super-maşinile lor prin capitala Bruneiului în mijlocul nopţii.

#camere #lux #casa

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Registrul european de transparență pentru activități de lobby are lacune, arată un raport publicat miercuri, 17 aprilie, de Curtea de Conturi Europeană. Mecanismul, care ajută la informarea publicului despre cine încearcă să influențeze deciziile la nivelul instituțiilor europene, permite anumitor activități să treacă neobservate, se arată în document.

Registrul de transparenţă al UE are elemente pozitive şi informează cetăţenii cu privire la influenţa potenţială a lobbiştilor. Acest registru are însă unele deficienţe şi lacune în informaţii, care reduc din transparenţa activităţilor de lobby din cele mai mari trei instituţii ale UE. În plus, lobbiştii pot ocoli registrul pentru o serie de interacţiuni prin care pot influenţa totuşi legiuitorii UE, conform Agerpres.

Jorg Kristijan Petrovic, membrul Curţii care a condus acest audit, susține că mecanismul trebuie întărit pentru a avea efectul scontat.

„Registrul de transparenţă al UE trebuie să devină mai puternic, în aşa fel încât să nu fie doar un tigru de hârtie. Registrul aduce informaţii utile, dar nu este o soluţie-miracol. O serie de interacţiuni de lobby pe lângă legiuitorii UE pot avea loc la adăpost de privirile publicului, ceea ce reduce transparenţa şi erodează încrederea cetăţenilor”, a afirmat acesta.

Auditorii critică faptul că lobbiştii trebuie să fie înscrişi în registru doar pentru reuniunile cu cei mai înalţi membri ai personalului şi că sunt raportate doar reuniunile preprogramate. Întâlnirile spontane, conversaţiile telefonice neprogramate şi schimburile de e-mailuri nu trebuie consemnate oficial, iar lobbyiştii nu au obligaţia de a fi înscrişi în registru pentru a se putea întâlni cu angajaţi ai instituţiilor sub nivelul de director-general (adică majoritatea angajaţilor). Deşi instituţiile iau măsuri pentru a mări transparenţa şi a încuraja înregistrarea, ceea ce conduce la mai multe informaţii publicate cu privire la reuniunile şi activităţile cu lobbişti înregistraţi, această publicare nu este sistematică.

În plus, verificările datelor comunicate de lobbyişti ar trebui şi ele îmbunătăţite, în special din cauza riscului ca ONG-urile finanţate de terţe părţi să nu îşi prezinte sursele de finanţare, declarând doar că îşi reprezintă interesele proprii sau interesele colective ale membrilor lor. O treime din ONG-urile înregistrate se declaraseră în această categorie. În fine, site-ul web al registrului prezintă unele limitări importante, în sensul că informaţiile legate de aspecte esenţiale ale activităţilor de lobby nu sunt suficiente pentru a permite controlul public. În plus, site-ul ar trebui să fie mai uşor de utilizat.

Numărul lobbyiştilor înscrişi în registrul de transparenţă al UE a crescut considerabil de la crearea acestuia, mai precis de la aproximativ 5.500 în 2012 la circa 12.500 în 2024. Registrul este voluntar şi are la bază un acord interinstituţional, care nu este un act legislativ cu caracter obligatoriu. Prin urmare, nu se pot impune sancţiuni în baza acestui acord, spre deosebire de dispoziţiile în materie de lobby din unele ţări din UE, care, în plus, acoperă o gamă mai largă de membri ai personalului.

De exemplu, o organizaţie neguvernamentală identificată în „Qatargate” nu era înregistrată, dar a coorganizat o conferinţă la Parlament în iunie 2022. În acelaşi timp, măsurile coercitive pe care instituţiile le pot lua pentru a se asigura că lobbyiştii respectă cerinţele de înregistrare şi de furnizare de informaţii nu sunt suficiente. În medie, între 2019 şi 2022, aproape 1.000 de lobbyişti au fost eliminaţi în fiecare an din registru, din motive administrative. În schimb, doar şase au fost eliminaţi în urma unor anchete.