Coca-Cola a preluat producătorul de băuturi pentru sportivi Bodyarmor, pentru 5,6 miliarde de dolari

În 2018, gigantul producător de băuturi a cumpărat o participaţie de 15% la Bodyarmor, devenind al doilea mare acţionar al acestei companii. La momentul respectiv, jucătorul de baschet Kobe Bryant este al treila mare acţionar al Bodyarmor, după o investiţie făcută în 2013,m la doi ani de la înfiinţarea acesteia.

Entitatea care deţine averea defunctului star al NBA va primi circa 400 de milioane de dolari din această vânzare, potrivit Wall Street Journal.

Acordul de preluare a restului de 85% din acţiunile Bodyarmor nu este cu totul neaşteptat.

Încă în februarie, Coca-Cola a anunțat că intenţionează să cumpere o participaţie de control la Bodyarmor în acest an, într-un document depus la Comisia Federală pentru Comerţ.

Potrivit informațiilor, deţinerea Bodyarmor ajută Coca-Cola să câştige cotă de piaţă în categoria băuturilor pentru sport, deşi Gatorade de la PepsiCo este de departe liderul de piaţă, cu o cotă de piaţă de aproximativ 70%, scrie money.ro.

Prezentându-se ca o băutură sportivă mai sănătoasă, Bodyarmor a depăşit Coca-Cola Powerade pentru a deveni al doilea cel mai mare jucător din categorie.

Potrivit Coke, vânzările cu amănuntul ale mărcii de băuturi pentru sport sunt aşteptate să depăşească în acest an 1,4 miliarde de dolari, în creştere cu aproximativ 50% în acest an.

Ca parte a acordului, co-fondatorul Bodyarmor, Mike Repole, va colabora la portofoliul de băuturi necarbonatate ale companiei.

Repole a fondat, de asemenea, Vitaminwater, Smartwater şi Energy Brands, toate acestea fiind acum deţinute de Coke.

Repole şi preşedintele BodyArmor, Brent Hastie, vor rămâne, de asemenea, pentru a ajuta Bodyarmor în încercarea de a depăşi Gatorade.

”După ce am vorbit cu [Preşedintele şi CEO James Quincey], l-am întrebat dacă aş putea fi preşedintele consiliului. Cred că m-a oprit după aceea”, a declarat Repole pentru CNBC.

Acţiunile Coca-Cola au crescut cu 2% în acest an, dându-i o valoare de piaţă de 242 de miliarde de dolari.

#Bodyarmor #bauturi pentru sportivi #coca cola #achizitie #brand

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.