Concurența crește pe piața gazelor, dar importurile rămân dominate de un singur furnizor

Piața gazelor naturale din Republica Moldova a trecut prin schimbări importante în prima jumătate a anului 2026, după liberalizarea treptată a sectorului. Potrivit raportului ANRE privind monitorizarea pieței pentru perioada ianuarie–iunie, în țară au fost importate 597,1 milioane de metri cubi de gaze naturale, cu 7% mai mult decât în aceeași perioadă din 2025 și cu 21,2% peste nivelul din 2024. Cel mai mare volum a fost importat în ianuarie – 195,6 milioane de metri cubi.

Importurile au fost asigurate de nouă furnizori și doi traderi. S.A. „Energocom” a avut o cotă de 82,5%, urmată de „Energocom Trading” – 4,3%, „Transautogaz” – 3,75%, „ERU Aurora” – 3,45% și „Natural Gaz D.C.” – 2,51%. În total, la 30 iunie 2026, în sector erau înregistrați 36 de titulari de licență pentru furnizarea gazelor și șapte traderi, iar pentru patru furnizori licența era suspendată.

Piața angro a devenit mai activă. În primele șase luni au fost înregistrate 729 de tranzacții pe piața SPOT, cu 641 mai multe decât în aceeași perioadă din 2025. Cantitatea tranzacționată pe platforma Bursei Române de Mărfuri Est a fost de 68 339 MWh, la un preț mediu ponderat de 868,364 lei/MWh.

Liberalizarea a schimbat rapid și structura pieței. Începând cu 1 aprilie, 203 consumatori noncasnici mari au fost obligați să procure gaze la prețuri negociate. Dintre aceștia, 193 au încheiat contracte pe piața liberă, iar 10 s-au deconectat, având activități sezoniere. În total, 407 consumatori au ajuns pe piața concurențială, dintre care 193 mari, 57 mijlocii, 25 mici și 132 consumatori casnici.

Efectul se vede direct în cotele de piață. În primul trimestru, furnizorii cu obligație de serviciu public dețineau 94,2% din piață, iar furnizorii de pe piața concurențială doar 5,8%. În trimestrul II, situația s-a inversat: furnizorii cu obligație de serviciu public au coborât la 47,3%, în timp ce furnizorii de pe piața concurențială au ajuns la 52,7%.

Schimbarea este reflectată și de indicele de concentrare Herfindahl-Hirschman (HHI). Acesta a scăzut de la 8 867 de puncte în primul trimestru la 2 881 de puncte în trimestrul II. Pentru întregul semestru, HHI a fost de 7 180 de puncte, cu 1 221 de puncte mai puțin decât în semestrul I din 2025 și cu 1 030 de puncte sub nivelul din 2024. ANRE precizează că valoarea de 7 180 de puncte reprezintă o premieră pentru sectorul gazelor naturale din Republica Moldova și reflectă primele rezultate ale liberalizării.

În paralel, consumul de gaze a crescut. În primele șase luni au fost furnizate consumatorilor finali 582,041 milioane de metri cubi, cu 68,227 milioane de metri cubi sau 13,3% mai mult decât în aceeași perioadă din 2025. Consumul gospodăriilor a crescut cu 18%, până la 225,357 milioane de metri cubi, iar consumatorii noncasnici au utilizat 356,684 milioane de metri cubi, cu 10% mai mult. În sectorul industrial creșterea a fost de 26%, până la 37,925 milioane de metri cubi, în sectorul bugetar – 16%, iar în sectorul termoenergetic – 10%.

Furnizarea către consumatorii finali a fost asigurată de 14 furnizori, dintre care furnizorii cu obligație de serviciu public au deținut pe întregul semestru o cotă de 84,54%, iar furnizorii de pe piața concurențială – 15,46%. În trimestrul II însă, furnizorii concurențiali au ajuns la 52,712% din piață. Printre aceștia, „Energocom Trading” a avut în trimestrul II o cotă de 19,309%, „ERU Aurora” – 13,638%, „Transautogaz” – 5,881%, „Navitas Energy” – 5,025%, iar „Gas & Power Trading” – 4,676%.

Și prețurile de achiziție au crescut în partea a doua a semestrului. Pentru furnizorii cu obligație de serviciu public, prețul mediu de procurare a gazelor a fost de 7 589 lei pentru 1 000 de metri cubi în ianuarie, 8 570 lei în februarie și 8 230 lei în martie. După liberalizare, acesta a ajuns la 11 364 lei în aprilie, 10 487 lei în mai și 10 648 lei în iunie. Prețul mediu reglementat de furnizare a fost de 13 518 lei/1 000 m³ în ianuarie și 13 164 lei în iunie.

În primul trimestru, furnizorii cu obligație de serviciu public au procurat 437,938 milioane de metri cubi de gaze, pentru care au achitat 3,542 miliarde de lei. În trimestrul II, cantitatea procurată a scăzut la 58,09 milioane de metri cubi, cu un cost de 638,966 milioane de lei. În total, veniturile furnizorilor cu obligație de serviciu public din furnizarea către consumatorii finali au constituit 5,261 miliarde de lei în primul trimestru și 747,331 milioane de lei în trimestrul II.

Separat, S.A. „Moldovagaz” a livrat în primul semestru 427,7 milioane de metri cubi de gaze naturale către regiunea transnistreană.

Pentru sezonul rece 2026–2027, furnizorii de pe piața cu amănuntul trebuie să constituie până la 1 noiembrie stocuri de cel puțin 140,355 milioane de metri cubi de gaze, echivalentul a 1 481 874 MWh. Pentru aprovizionarea regiunii transnistrene, ANRE a stabilit o rezervă suplimentară de 53,735 milioane de metri cubi, sau 567 335 MWh.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#import de gaze #piata gazelor #ANRE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.