Criza globală a spermei! De ce este mai scumpă decât caviarul Beluga?

Industria fertilității trece printr-o transformare majoră, în timp ce cererea pentru spermă – în special pentru cea americană – depășește cu mult oferta. Femeile care apelează la inseminare artificială și fertilizare in vitro sunt dispuse să plătească sume uriașe pentru material genetic de înaltă calitate, iar prețurile au explodat. Un gram de spermă premium poate costa acum mai mult decât caviarul Beluga, ajungând la peste 4.000 de dolari, notează Financial Times.

Această criză a fost exemplificată de un caz recent din New York, unde un medic specializat în fertilitate, Dr. Brian Levine, a relatat cum o clientă a cheltuit 100.000 de dolari pentru a încerca trei donatori diferiți, alegând embrionii cu cele mai bune șanse de succes. „Oamenii sunt obsedați de calitatea spermei și cumpără probe de la mai mulți donatori pentru a găsi cea mai bună performanță”, explică Levine.

Statele Unite domină piața globală a băncilor de spermă din mai multe motive. În primul rând, reglementările sunt mai permisive comparativ cu Europa: nu există un plafon asupra numărului de familii care pot folosi materialul genetic al unui singur donator (în Marea Britanie, de exemplu, limita este de 10). În plus, în SUA, donatorii pot fi plătiți, spre deosebire de multe țări europene unde legislația permite doar compensarea cheltuielilor.

Aceste reguli au transformat sperma americană într-o resursă de lux, iar industria este în plină expansiune. Piața globală a băncilor de spermă era evaluată la 5 miliarde de dolari în 2022 și se estimează că va crește cu o rată anuală de 3,56% până în 2030.

Deși cererea este ridicată, numărul donatorilor continuă să scadă. „Este alarmant faptul că, într-o țară cu 340 de milioane de locuitori, avem doar aproximativ 1.200 de donatori activi”, spune Dr. Levine. Problema este că procesul de donare este strict reglementat: donatorii trebuie să respecte perioade de abstinență, să evite alcoolul și drogurile și să se prezinte la clinică de mai multe ori pe săptămână.

În plus, tinerii de succes – precum analiștii de la Goldman Sachs sau studenții de la Harvard Law – nu au timp să respecte programul restrictiv al clinicilor. „Folosim în mare parte oameni sedentari, pentru că cei care au cariere solicitante nu își pot permite să vină la clinică înainte de ora 17:00”, explică Levine.

Un alt obstacol major este tehnologia ADN, care face ca anonimitatea să fie tot mai greu de garantat. Servicii precum 23andMe permit descoperirea rapidă a originii genetice, ceea ce îi descurajează pe mulți bărbați să doneze spermă, temându-se de eventuale solicitări de recunoaștere a paternității. În 2024, statul Colorado a devenit primul din SUA care a interzis donațiile anonime, iar tendința ar putea continua și în alte state.

Pentru a combate lipsa de donatori, start-up-uri precum Legacy sau The Seed Scout încearcă să revoluționeze industria. Legacy, de exemplu, oferă bărbaților posibilitatea de a-și congela sperma la apogeul fertilității, contra unei taxe anuale de stocare între 100 și 145 de dolari. Fondatorul companiei, Khaled Kteily, a fost inspirat să creeze acest serviciu după ce a suferit un accident cu cafea fierbinte care i-ar fi putut afecta fertilitatea.

Pe de altă parte, The Seed Scout, fondată de Danielle Winston, propune un model de „donație cunoscută”, în care donatorii și beneficiarii interacționează direct. Astfel, se evită descrierile înșelătoare ale donatorilor și se limitează numărul de familii care pot folosi materialul genetic al unui singur bărbat.

Pe măsură ce cererea pentru spermă de calitate continuă să crească, iar numărul donatorilor scade, prețurile sunt în continuă ascensiune. În prezent, un donator premium poate încasa până la 20.000 de dolari, iar bănci de spermă de prestigiu, precum California Cryobank, oferă pachete de lux pentru clienții care caută material genetic exclusivist.

Cu toate acestea, viitorul industriei este incert. Dacă reglementările vor deveni mai stricte, iar anonimatul va fi eliminat complet, lipsa de donatori ar putea duce la o criză și mai mare – și la prețuri și mai exorbitante pentru cei care doresc să aibă un copil prin reproducere asistată.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#sperma #criză #SUA

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova ar putea deveni membră a Uniunii Europene până în 2028–2029, dacă va menține ritmul actual al reformelor și negocierilor. Declarația aparține expertei Clara Volintiru, implicată de-a lungul timpului în programe operaționale și consultanță în România, într-un interviu acordat pentru Realitatea.

„Ce văd în Republica Moldova, vorbind cu întregul arc administrativ, este o voință acerbă de a parcurge cât mai bine și cât mai repede aceste etape de negociere și reformă internă. Mie personal mi se pare un termen realist și vă spun cu toată responsabilitatea unui expert în domeniu, dar o spun și pentru că observ cu adevărat importanța alegerilor care urmează să aibă loc la sfârșitul lunii septembrie”, a afirmat Volintiru.

Potrivit acesteia, succesul procesului de aderare nu depinde doar de orientarea geopolitică a guvernării, ci și de implicarea și eficiența cu care sunt implementate reformele. „Cred că Moldova trebuie să se teamă în această etapă, dincolo de orientarea geopolitică, care știm deja că poate fi un risc major. Trebuie însă să se teamă și de o abordare leneșă, care să întârzie lucrurile sub pretextul că trebuie revizuite sau discutate. Din păcate, avem exemple negative, precum cazul Georgiei, unde nu s-a spus niciodată franc că nu se dorește integrarea, dar s-a demonstrat prin întârziere și dezangajament”, a explicat experta.

În același timp, Clara Volintiru consideră că războiul din Ucraina a avut un efect paradoxal pozitiv asupra parcursului european al Republicii Moldova. „Cred că războiul din Ucraina a deschis foarte clar ochii comunității internaționale, arătând că trebuie acționat rapid și eficient, în timp real. Situația a ajutat Republica Moldova, iar reziliența Ucrainei a menținut frontul de vest relativ stabil”, a precizat ea.

Astfel, atât voința internă a autorităților, cât și circumstanțele geopolitice externe susțin o perspectivă realistă ca Republica Moldova să devină membră a Uniunii Europene până la sfârșitul deceniului.