Cum contribuie România fără să știe la alimentarea cu combustibil a trupelor rusești din Transnistria

Autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană are o populație de nici cinci sute de mii de locuitori, iar anul trecut a consumat în jur de 80 de mii de kilograme de combustibil.

Aproape toată cantitatea de combustibil necesară este importată din Rusia printr-o schemă întortocheată care angrenează firme din cinci țări, inclusiv România, scrie ziare.com.

Ocolul

Combustibilul destinat Transnistriei pleacă din portul rusesc Novorosiisk de la Marea Neagră și este transportat la Constanța. Aici este depozitat, în regim de antrepozit, la Oil Terminal.

Conform unor informații obținute de către Centrului de Investigații Jurnalistice din Chișinău de la Serviciul de Informații și Securitate (SIS) al Republicii Moldova, intermediarul afacerii este firma elvețiană Euronova Energies SA care are un parteneriat cu Oil Terminal.

După ce firma elvețiană îl aduce la Oil Terminal, combustibilul este preluat de firma gălățeană ECS Logistics SRL care îl exportă în Republica Moldova.

Mai departe, produsele petroliere sunt transportate spre regiunea transnistreană de trei companii din Republica Moldova: Estcon Construct SRL, Lecostan SRL și Transimex SRL. În aceste firme este implicat și un fost șef al Poliției din Moldova.

Principalii operatori pe piața produselor petroliere din Transnistria sunt firmele Sheriff și Tiroiltreid. Aceste două companii sunt și singurele care au contracte cu instituțiile administrației de la Tiraspol.

Potrivit unui raport al SIS, o importantă cantitate din combustibilul ajuns în Transnistria pe această filieră este utilizată de Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR).

Pentru că trupele ruse, staționate în stânga Nistrului sub pretextul asigurării pazei depozitelor de armament din Covasna, își arată frecvent mușchii efectuând sute de exerciții militare comune cu armata regimului de la Tiraspol.

Elvețienii

Firma Euronova Energies SA, care intermediază afacerea cu combustibili între Rusia și Transnistria, este înregistrată la Geneva și a fost înființată în 2013.

Aceasta se ocupă cu transportul, depozitarea și comercializarea petrolului și a produselor rafinate pe piața din Sud-Estul Europei. Deține capacități de stocare la Marea Neagră și la Adriatică și practică și cu transportul de combustibili pe Dunăre.

Euronova Energies SA este o firmă destul de mică și mai puțin cunoscută, dar care a câștigat mai multe licitații pentru cote de petrol în zona Urali, prin compania rusească de stat Zarubezhneft.

Euronova Energies SA comercializează petrol în special în sud-estul Europei și în țările fostei Iugoslavii și are reprezentanțe în Geneva, Dubai și Novi Sad.

În prezent, compania elvețiană este administrată de sârbul Stephane Jovanovic (președinte) și elvețienii Gilles Chautard și Raphaë Gossner.

Între 2012 și 2017, Stephane Jovanovic a lucrat și prin firma Euronova Energies SRL înființată de el la București.

Diplomatul

Din baza de date ICIJ Offshore Leaks rezultă că Stephane Jovanovic mai este asociat și în firma Vendome Energy International SA (înregistrată în Insulele Virgine Britanice) împreună cu Duško Perović.

Duško Perović este șeful Reprezentanței Republicii Srpska (entitate din cadrul Bosniei și Herțegovinei) la Moscova și un mare rusofil.

Acum doi ani, Petrović a fost implicat într-un scandal când a amenințat jurnaliștii de la publicația Capital din Bosnia și Herțegovina după ce aceștia au publicat o investigație legată de Petrović și compania Comsar Energy care trebuia să construiască o centrală termică.

Comsar Energy este o firmă cipriotă deținută de oligarhul rus Rashid Sardarov, iar Perović era și angajat la firmele rusului. Comsar Energy deține o concesiune pe 44 de ani de la Guvernul Republicii Srpska pentru construirea și exploatarea centralei termice Ugljevik 3 și a minei de cărbune adiacentă.

Duško Perović este șeful Reprezentanței Republicii Srpska (entitate din cadrul Bosniei și Herțegovinei) la Moscova și un mare rusofil.

Scopul întâlnirii a fost de a găsi o cale pentru a mitui judecătorul care se ocupa de cazul privatizării Moldomin pentru a da o decizie favorabilă companiei elvețiene. Miza afacerii era de peste un miliard de dolari care consta în zăcămintele de cupru controlate de fosta companie de stat românească.

Mineco câștigase drepturile de exploatare a rezervelor de cupru ale Moldomin, dar statul român a anulat privatizarea bănuind că procesul nu s-a desfășurat în mod corect. Așa că s-a ajuns la judecată, iar elvețienii vroiau să fie siguri că nu pierd vremea.

Intermediarul șpăgii, Iacob Chișărău, a fost arestat, iar ulterior și judecătorul și Dan Adrian Rus. Apoi, în 2013, toți au fost condamnați.

Andrejević a reușit să părăsească la timp România și să scape de lege ascunzându-se la Londra.

Spionaj

Un alt scandal în care a fost implicată firma Mineco în România a fost unul legat de spionaj, tot în anul 2012.

Atunci, un geolog rus a fost reținut de autoritățile române pe Aeroportul Internațional Henri Coandă din București. Asupra lui au fost găsite hărți geologice secrete, iar DIICOT și SRI au declarat că dejucaseră un act de spionaj și o amenințare la adresa securității naționale a României. Se pare că hărțile conțineau informații clasificate despre rezervele de cupru și metale rare din zona Moldova Nouă.

Numele spionului reținut atunci este Orlov Mikhail, un geolog care făcea parte dintr-o echipă de experți ruși în minerit adusă în România de Dragan Aksentijević, șeful urmăritului Aleksandar Andrejević, de la Mineco.

Conform OCCRP, echipa de experți era condusă de Ilyas Abdrakhmanov, pe atunci deputat al Republicii Bașkiria, un teritoriu al Federației Ruse, și membru al partidului politic Rusia Unită al lui Vladimir Putin.

După aceste episoade, Mineco s-a retras din România lichidându-și toate firmele, iar Moldomin este falimentată devenind o catastrofă ecologică.

#trupe #transnistria #Romania

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Cotația aurului a trecut pentru prima dată în istorie pragul de 4 500 de dolari pe uncie pe piața spot, pe fondul cererii ridicate pentru active de refugiu, al așteptărilor privind reducerea dobânzilor de către Rezerva Federală a SUA și al intensificării tensiunilor geopolitice.

Miercuri, prețul aurului a crescut cu aproape 1%, ajungând la 4.511,91 dolari pe uncie la ora 10:02 GMT, după ce anterior a atins un maxim istoric de 4.525,77 dolari. Metalul galben se află la a treia zi consecutivă de creștere.

Evoluții similare au fost înregistrate și pe piața altor metale prețioase. Argintul a urcat cu 1,8%, până la nivelul record de 72,70 dolari pe uncie, în timp ce platina a crescut cu aproximativ 4%, atingând maximul istoric de 2.300 de dolari pe uncie.

De la începutul anului, aurul s-a apreciat cu aproape 70%, depășind succesiv pragurile de 3.000, 4.000 și 4.500 de dolari pe uncie. Argintul a avut un avans și mai puternic, de aproape 150%, susținut de problemele din lanțurile globale de aprovizionare. Ambele metale se îndreaptă spre cel mai mare câștig anual din 1979 încoace.

Creșterea este susținută și de deprecierea dolarului, precum și de achizițiile accelerate realizate de băncile centrale. Piețele financiare anticipează că Rezerva Federală a SUA ar putea reduce dobânzile de două ori anul viitor, chiar dacă oficialii Fed au transmis mesaje prudente privind politica monetară.

Analiștii estimează că tendința ascendentă ar putea continua, unele prognoze indicând o posibilă creștere a cotației aurului până la aproximativ 4.900 de dolari pe uncie în 2026.