Cum contribuie România fără să știe la alimentarea cu combustibil a trupelor rusești din Transnistria

Autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană are o populație de nici cinci sute de mii de locuitori, iar anul trecut a consumat în jur de 80 de mii de kilograme de combustibil.

Aproape toată cantitatea de combustibil necesară este importată din Rusia printr-o schemă întortocheată care angrenează firme din cinci țări, inclusiv România, scrie ziare.com.

Ocolul

Combustibilul destinat Transnistriei pleacă din portul rusesc Novorosiisk de la Marea Neagră și este transportat la Constanța. Aici este depozitat, în regim de antrepozit, la Oil Terminal.

Conform unor informații obținute de către Centrului de Investigații Jurnalistice din Chișinău de la Serviciul de Informații și Securitate (SIS) al Republicii Moldova, intermediarul afacerii este firma elvețiană Euronova Energies SA care are un parteneriat cu Oil Terminal.

După ce firma elvețiană îl aduce la Oil Terminal, combustibilul este preluat de firma gălățeană ECS Logistics SRL care îl exportă în Republica Moldova.

Mai departe, produsele petroliere sunt transportate spre regiunea transnistreană de trei companii din Republica Moldova: Estcon Construct SRL, Lecostan SRL și Transimex SRL. În aceste firme este implicat și un fost șef al Poliției din Moldova.

Principalii operatori pe piața produselor petroliere din Transnistria sunt firmele Sheriff și Tiroiltreid. Aceste două companii sunt și singurele care au contracte cu instituțiile administrației de la Tiraspol.

Potrivit unui raport al SIS, o importantă cantitate din combustibilul ajuns în Transnistria pe această filieră este utilizată de Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR).

Pentru că trupele ruse, staționate în stânga Nistrului sub pretextul asigurării pazei depozitelor de armament din Covasna, își arată frecvent mușchii efectuând sute de exerciții militare comune cu armata regimului de la Tiraspol.

Elvețienii

Firma Euronova Energies SA, care intermediază afacerea cu combustibili între Rusia și Transnistria, este înregistrată la Geneva și a fost înființată în 2013.

Aceasta se ocupă cu transportul, depozitarea și comercializarea petrolului și a produselor rafinate pe piața din Sud-Estul Europei. Deține capacități de stocare la Marea Neagră și la Adriatică și practică și cu transportul de combustibili pe Dunăre.

Euronova Energies SA este o firmă destul de mică și mai puțin cunoscută, dar care a câștigat mai multe licitații pentru cote de petrol în zona Urali, prin compania rusească de stat Zarubezhneft.

Euronova Energies SA comercializează petrol în special în sud-estul Europei și în țările fostei Iugoslavii și are reprezentanțe în Geneva, Dubai și Novi Sad.

În prezent, compania elvețiană este administrată de sârbul Stephane Jovanovic (președinte) și elvețienii Gilles Chautard și Raphaë Gossner.

Între 2012 și 2017, Stephane Jovanovic a lucrat și prin firma Euronova Energies SRL înființată de el la București.

Diplomatul

Din baza de date ICIJ Offshore Leaks rezultă că Stephane Jovanovic mai este asociat și în firma Vendome Energy International SA (înregistrată în Insulele Virgine Britanice) împreună cu Duško Perović.

Duško Perović este șeful Reprezentanței Republicii Srpska (entitate din cadrul Bosniei și Herțegovinei) la Moscova și un mare rusofil.

Acum doi ani, Petrović a fost implicat într-un scandal când a amenințat jurnaliștii de la publicația Capital din Bosnia și Herțegovina după ce aceștia au publicat o investigație legată de Petrović și compania Comsar Energy care trebuia să construiască o centrală termică.

Comsar Energy este o firmă cipriotă deținută de oligarhul rus Rashid Sardarov, iar Perović era și angajat la firmele rusului. Comsar Energy deține o concesiune pe 44 de ani de la Guvernul Republicii Srpska pentru construirea și exploatarea centralei termice Ugljevik 3 și a minei de cărbune adiacentă.

Duško Perović este șeful Reprezentanței Republicii Srpska (entitate din cadrul Bosniei și Herțegovinei) la Moscova și un mare rusofil.

Scopul întâlnirii a fost de a găsi o cale pentru a mitui judecătorul care se ocupa de cazul privatizării Moldomin pentru a da o decizie favorabilă companiei elvețiene. Miza afacerii era de peste un miliard de dolari care consta în zăcămintele de cupru controlate de fosta companie de stat românească.

Mineco câștigase drepturile de exploatare a rezervelor de cupru ale Moldomin, dar statul român a anulat privatizarea bănuind că procesul nu s-a desfășurat în mod corect. Așa că s-a ajuns la judecată, iar elvețienii vroiau să fie siguri că nu pierd vremea.

Intermediarul șpăgii, Iacob Chișărău, a fost arestat, iar ulterior și judecătorul și Dan Adrian Rus. Apoi, în 2013, toți au fost condamnați.

Andrejević a reușit să părăsească la timp România și să scape de lege ascunzându-se la Londra.

Spionaj

Un alt scandal în care a fost implicată firma Mineco în România a fost unul legat de spionaj, tot în anul 2012.

Atunci, un geolog rus a fost reținut de autoritățile române pe Aeroportul Internațional Henri Coandă din București. Asupra lui au fost găsite hărți geologice secrete, iar DIICOT și SRI au declarat că dejucaseră un act de spionaj și o amenințare la adresa securității naționale a României. Se pare că hărțile conțineau informații clasificate despre rezervele de cupru și metale rare din zona Moldova Nouă.

Numele spionului reținut atunci este Orlov Mikhail, un geolog care făcea parte dintr-o echipă de experți ruși în minerit adusă în România de Dragan Aksentijević, șeful urmăritului Aleksandar Andrejević, de la Mineco.

Conform OCCRP, echipa de experți era condusă de Ilyas Abdrakhmanov, pe atunci deputat al Republicii Bașkiria, un teritoriu al Federației Ruse, și membru al partidului politic Rusia Unită al lui Vladimir Putin.

După aceste episoade, Mineco s-a retras din România lichidându-și toate firmele, iar Moldomin este falimentată devenind o catastrofă ecologică.

#trupe #transnistria #Romania

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Directorul Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (ANRE), Alexei Taran, a comentat inițiativa legislativă care prevede reducerea și plafonarea salariilor în instituțiile de reglementare, afirmând că ANRE și-a exprimat deja poziția oficială prin avizul transmis Parlamentului, iar instituția așteaptă evoluția proiectului de lege.

„Agenția și-a expus părerea prin avizul la acest proiect de lege. La moment nu pot comenta mai mult. Așteptăm să vedem evoluția acestui proiect”, a declarat Alexei Taran.

Șeful ANRE a subliniat că agenția este o instituție independentă din punct de vedere financiar și decizional, iar sistemul de salarizare este construit pe principii aplicate la nivel internațional în domeniul reglementării.

„Nivelul de salarizare corespunde principiilor generale pentru acest tip de activitate și pentru aceste instituții. Salariile din reglementare se raportează la nivelul industriei pe care o reglementează și la salariile pentru funcții similare din aceeași industrie”, a explicat Taran.

Potrivit acestuia, acest principiu nu este specific doar Republicii Moldova, ci este utilizat pe scară largă în Europa și în alte state, inclusiv în țări cu care ANRE colaborează în cadrul rețelelor internaționale ale autorităților de reglementare.

„Aceste principii sunt implementate și respectate nu doar în Europa, ci și în alte țări cu care colaborăm. Ele sunt standarde recunoscute pentru autoritățile de reglementare”, a precizat directorul ANRE.

Între timp, ministrul Finanțelor, Andrian Gavriliță, a anunțat că o inițiativă legislativă privind plafonarea salariilor în organismele de reglementare a fost deja înregistrată în Parlament și urmează să fie adoptată.

„Vorbim despre stabilirea unui plafon salarial – de până la cinci sau șapte ori salariul mediu pe economie. Nu mulți oameni beneficiază de asemenea salarii, vorbim de câteva zeci de persoane, dar este o chestiune de principiu și de justiție socială”, a declarat Gavriliță.

Proiectul de lege vizează instituții precum ANRE, CNPF și alte autorități de reglementare.

În prezent, salariile directorilor ANRE se ridică la circa 100 de mii de lei.