David și Goliat pe harta comerțului mondial! Cum arată Giurgiuleștiul Moldovei lângă gigantul Shanghai

24 Oct. 2026, 12:25
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
24 Oct. 2026, 12:25 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

China își consolidează dominația asupra comerțului maritim mondial și controlează aproape jumătate din traficul de containere gestionat de cele mai aglomerate 30 de porturi ale planetei. Portul Shanghai și-a păstrat în 2025, pentru al 16-lea an consecutiv, poziția de lider mondial, cu peste 55 de milioane de containere echivalente de 20 de picioare (TEU) manipulate și depășește cu peste 10 milioane de unități Singapore, clasat pe locul al doilea, potrivit  clasamentului Lloyd’s List 2026. Pentru comparație, în 2025, Portul Internațional Liber Giurgiulești a gestionat aproximativ 1,115 milioane de tone la export și 850379 de tone la import ceea ce însumează circa 1,97 milioane de tone.

Potrivit statisticilor, Shanghai a procesat 55,06 milioane TEU în 2025, urmat de Singapore, cu 44,66 milioane, și portul chinez Ningbo-Zhoushan, cu 43,87 milioane. Pe următoarele poziții se află Shenzhen, cu 35,41 milioane TEU, Qingdao, cu 32,89 milioane, și Guangzhou, cu 28,05 milioane.

Primele opt porturi ale lumii sunt situate în Asia de Est și de Sud-Est, dintre care șase în China continentală. Dacă este inclus și Hong Kong, porturile chinezești concentrează aproximativ jumătate din volumul total manipulat de cele 30 de porturi analizate.

Dimensiunea avantajului chinez este ilustrată de comparația cu Statele Unite. Shanghai a procesat de peste cinci ori mai multe containere decât Los Angeles, cel mai aglomerat port american, care ocupă abia poziția a 18-a la nivel mondial, cu 10,24 milioane TEU.

Europa este reprezentată în partea superioară a clasamentului de Rotterdam, din Țările de Jos, aflat pe locul 12, cu 14,25 milioane TEU, și Antwerp-Bruges, din Belgia, pe locul 13, cu 13,63 milioane TEU. Portul german Hamburg ocupă poziția 27, cu aproximativ 8,3 milioane TEU.

Succesul porturilor chinezești este susținut de infrastructura logistică extinsă, conexiunile feroviare și fluviale, dar mai ales de concentrarea  capacităților industriale. Shanghai, de exemplu, deservește nu doar metropola, ci și marile centre de producție din bazinul fluviului Yangtze, de unde mărfurile ajung pe piețele internaționale.

În același timp, Singapore și-a consolidat poziția de principal nod de transbordare maritimă. Spre deosebire de porturile chinezești, care deservesc în mare parte industria națională, Singapore funcționează ca un centru internațional de redistribuire a containerelor între nave. Portul este conectat la peste 600 de destinații maritime și își extinde capacitatea prin proiectul Tuas, conceput să gestioneze până la 65 de milioane TEU anual după finalizare, în anii 2040.

În clasamentul mondial se remarcă și ascensiunea unor porturi din afara marilor economii tradiționale. Dubai ocupă locul nouă, cu 15,55 milioane TEU, în timp ce Tanger Med, din Maroc, se situează pe poziția a 16-a, cu 11,11 milioane TEU, depășind Los Angeles.

În Statele Unite, porturile Los Angeles și Long Beach, situate în sudul Californiei, reprezintă împreună principala poartă de intrare a mărfurilor asiatice. Prin intermediul infrastructurii feroviare, containerele descărcate pe coasta Pacificului sunt transportate către centrele comerciale și industriale din interiorul continentului.

Clasamentul reflectă o schimbare structurală a comerțului mondial, în care Asia devine principalul centru al transportului maritim de mărfuri. Potrivit Lloyd’s List, cele mai mari 100 de porturi de containere au manipulat împreună 792,2 milioane TEU în 2025, cu 6,3% mai mult decât în anul precedent. Asia a concentrat aproape 68% din volumul acestora, iar porturile chinezești, peste 40%.

Statisticile sunt exprimate în TEU, unitatea standard de măsurare a traficului containerizat. Un container de 20 de picioare reprezintă un TEU, iar unul de 40 de picioare, două TEU. Volumele includ containere încărcate și goale, precum și operațiunile de transbordare. Aceste cifre măsoară activitatea portuară, nu valoarea financiară a mărfurilor transportate.

24 Oct. 2026, 11:59
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
24 Oct. 2026, 11:59 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Europa riscă să piardă ultima fabrică în care penicilina este produsă integral, de la materia primă până la ingredientele farmaceutice finite, pe fondul concurenței din China și al costurilor ridicate ale energiei. Uzina grupului farmaceutic Sandoz din Kundl, Austria, se confruntă cu dificultăți economice, iar o eventuală închidere ar putea transforma continentul într-un importator aproape complet dependent de furnizorii asiatici pentru producerea acestui antibiotic esențial, relatează Reuters.

Conducerea companiei avertizează că producătorii chinezi comercializează antibiotice și ingrediente farmaceutice la prețuri mult mai mici decât cele pe care le pot practica fabricile europene. Situația este agravată de costurile ridicate ale electricității, de cheltuielile cu forța de muncă și de standardele de mediu mai stricte din Uniunea Europeană.

Potrivit datelor Agenției Internaționale pentru Energie, electricitatea destinată industriilor energointensive din UE a fost, în medie, cu aproape 50% mai scumpă decât în China în 2025. Fabrica din Kundl consumă o cantitate de energie comparabilă cu cea utilizată de orașul austriac Innsbruck, care are peste 130.000 de locuitori.

În martie, Sandoz a depus o plângere la Comisia Europeană prin care a acuzat producătorii chinezi că vând amoxicilină, antibiotic din familia penicilinelor, pe piața europeană la prețuri inferioare costurilor de producție și beneficiază de subvenții. Compania solicită deschiderea unei investigații antidumping, care ar putea conduce la introducerea unor taxe suplimentare asupra importurilor.

Datele Eurostat arată amploarea dependenței europene de China. Dacă în 2019 produsele chinezești reprezentau 44% din importurile extracomunitare de penicilină și derivați ai acesteia, în 2025 ponderea a ajuns la 86%. Este vorba în principal despre ingrediente farmaceutice active utilizate la fabricarea antibioticelor.

În același timp, exporturile europene de penicilină și derivate au scăzut puternic, ajungând la aproximativ o cincime din nivelurile maxime înregistrate la începutul anilor 2000.

Sandoz critică și politicile de achiziții publice ale guvernelor europene, care privilegiază frecvent cel mai mic preț, fără să acorde suficientă importanță diversificării furnizorilor și menținerii capacităților de producție pe continent.

„Aprovizionarea cu antibiotice ar putea deveni un instrument de constrângere economică sau de război hibrid, în special în perioadele de tensiuni diplomatice”, avertizează compnia într-un document transmis parlamentarilor britanici.

Vulnerabilitatea Europei a devenit evidentă în 2022, când un val de infecții respiratorii a provocat penurii de amoxicilină în mai multe țări. Ulterior, autoritățile europene au sprijinit extinderea capacităților de producție din Kundl. Investiția totală a ajuns la aproximativ 200 de milioane de euro, dintre care 50 de milioane au provenit din fonduri publice, inclusiv un sprijin de 28,3 milioane de euro aprobat de Comisia Europeană. Modernizarea a permis majorarea capacității de producție cu aproximativ 20%.

În prezent, fabrica din Austria asigură peste 2.000 de locuri de muncă, însă investițiile nu au eliminat presiunile concurențiale. Potrivit Sandoz, până la 90% din ingredientele active pentru antibiotice la nivel mondial sunt produse în afara Europei, în special în China și India, industria indiană fiind, la rândul său, dependentă de materii prime chimice chinezești.

Directorul general al Sandoz, Richard Saynor, a atras atenția asupra dezechilibrului dintre importanța medicală a antibioticelor și prețurile extrem de reduse la care acestea sunt comercializate. Acesta a remarcat că, în unele piețe europene, un pachet de antibiotice costă mai puțin decât un produs alimentar obișnuit.

China respinge acuzațiile de concurență neloială și susține că politicile sale de sprijin industrial respectă regulile Organizației Mondiale a Comerțului, acuzând, la rândul său, tendințele protecționiste ale partenerilor comerciali.