Eșecul forțelor aeriene rusești – Motivul trecut cu vederea pentru care invazia Rusiei se clatină

Forța aeriană ar fi trebuit să fie unul dintre cele mai mari avantaje ale Rusiei în fața Ucrainei.

Cu aproape 4.000 de avioane de luptă și cu o experiență vastă în bombardarea țintelor din Siria, Georgia și Cecenia, se aștepta ca forța aeriană a Rusiei să joace un rol vital în invazie, permițând armatei ruse să se afunde adânc în Ucraina, să cucerească Kievul și să distrugă armata ucraineană. Dar, după mai bine de două luni de război, forțele aeriene ale lui Vladimir Putin încă se luptă pentru controlul cerului, potrivit unei analize The Atlantic.

Eșecul forțelor aeriene rusești este poate cea mai importantă, dar mai puțin discutată poveste a conflictului militar de până acum. Forțele ucrainene au dat dovadă de o rezistență surprinzătoare în războiul aerian și s-au adaptat pe măsură ce luptele au avansat.

Dar oricare dintre părțile implicate în acest război ar putea încă să obțină supremația aeriană și să schimbe fundamental cursul conflictului.

Puterea aeriană este potențial decisivă în orice război.

Forțele aeriene depind de o serie de tehnologii care necesită personal foarte bine pregătit

Recenta modernizare a forțelor aeriene rusești, deși menită să le permită să desfășoare operațiuni combinate moderne, a fost mai mult pentru spectacol. Rușii au irosit banii și eforturile prin corupție și ineficiență.
Cleptocrația autocrată rusă nu are încredere în ofițerii de rang inferior și mediu și, prin urmare, nu poate permite luarea de decizii flexibile pe care se bazează forțele aeriene ale NATO.

În loc să se străduiască să controleze cerul, forțele aeriene rusești au oferit în cea mai mare parte sprijin aerian trupelor de la sol sau au bombardat orașele ucrainene
Spre deosebire de inamicul lor, ucrainenii au dezvoltat un concept coerent de operațiuni aeriene, un concept care le-a permis să blocheze ceea ce părea o cale ușoară către dominația aeriană rusă.

Pregătire foarte bună și de durată.

Puterea aeriană este potențial decisivă în orice război, dar este dificil de manevrat în mod eficient. Forțele aeriene depind de o serie de tehnologii care necesită personal foarte bine pregătit, care poate crea rapid ceea ce reprezintă un ecosistem militar aerian: stații radar pentru a asigura comanda și controlul, avioane de vânătoare pentru a proteja și a supraveghea cerul, avioane de realimentare, avioane pentru culegere de informații și avioane de atac pentru a localiza și distruge forțele inamice.
Acest tip de operațiuni combinate implică sute de aeronave și mii de oameni într-o strânsă corelație care necesită o viață întreagă pentru a fi stăpânit. Dar, atunci când sunt gestionate corect, aceste operațiuni suprapuse permit unei armate să domine cerul, făcând viața mult mai ușoară pentru forțele terestre sau navale de dedesubt.
Rușii au irosit banii și eforturile prin corupție și ineficiență.

Din fericire pentru Ucraina, recenta modernizare a forțelor aeriene rusești, deși menită să le permită să desfășoare operațiuni combinate moderne, a fost mai mult pentru spectacol. Rușii au irosit banii și eforturile prin corupție și ineficiență.

Deși s-a făcut mult caz de noile echipamente strălucitoare, cum ar fi mult-hulitele avioane de atac SU-34, forța aeriană rusă continuă să sufere din cauza operațiunilor logistice defectuoase și a lipsei unei instruiri regulate și realiste.
https://twitter.com/EuromaidanPR/status/1500098804812435456?ref_src=twsrc%5Etfw%7Ctwcamp%5Etweetembed%7Ctwterm%5E1500098804812435456%7Ctwgr%5E%7Ctwcon%5Es1_c10&ref_url=https%3A%2F%2Ftelegram.org%2Fembed

#Putere aeriană #coruptie #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Agenția internațională de rating Fitch Ratings a confirmat calificativul „B+” acordat grupului Trans-Oil, controlat de milionarul Vaja Jhashi, cel mai mare exportator de produse agricole și procesator de semințe de floarea-soarelui din Republica Moldova, menține perspectiva stabilă. Totodată, agenția estimează că profitul operațional al companiei va ajunge la aproximativ 210 milioane de dolari în anul financiar 2026.

Agenția estimează că EBITDA (profitul operațional înainte de dobânzi, taxe, depreciere și amortizare) va atinge aproximativ 210 milioane de dolari în anul financiar 2026, susținută de creșterea activităților de procesare și achiziție a materiilor prime în România și Serbia.

Fitch subliniază că Trans-Oil operează cu marje de profit peste media industriei. Profitabilitatea grupului este estimată să se mențină în jurul a 9% în perioada 2026-2029, nivel considerat superior multor concurenți internaționali din sectorul agricol.

„Marjele ridicate sunt susținute de pozițiile dominante ale grupului pe piețele unde activează, de eficiența operațională în creștere și de extinderea infrastructurii logistice și de procesare”, se arată în raportul agenției.

Un alt element remarcat de Fitch este transformarea modelului de afaceri al grupului. Dacă în 2020 aproximativ 80% din EBITDA provenea din activități legate de Republica Moldova, în prezent peste 80% din profitul operațional este generat din mărfuri provenite din afara țării, în special din Ucraina, România și Serbia.

În pofida unei presiuni temporare asupra fluxurilor de numerar, cauzată de creșterea prețurilor la semințe și de costurile logistice mai mari generate de perturbările rutelor maritime din Marea Roșie, Fitch estimează că situația financiară a companiei se va îmbunătăți în următorii ani.

Agenția prevede că necesarul de capital circulant se va reduce, iar fluxul de numerar liber va reveni pe plus începând cu anul financiar 2026.

Trans-Oil continuă totodată un amplu program investițional în România și Serbia. Printre proiectele planificate se numără construirea unei noi fabrici de procesare a soiei și rapiței în România, cu o capacitate anuală de până la 300.000 de tone. O parte din investiții va fi finanțată printr-un grant de 25 de milioane de euro acordat de Guvernul României.

Vaja Jhashi, un apropiat al fostului oligarh Vladimir Plahotniuc, și-a început expansiunea pe piața moldovenească în 2011, consolidându-și poziția prin achiziția de fabrici de ulei, elevatoare și prin construirea terminalelor de la Giurgiulești, obținând totodată finanțări importante de la BERD. Astăzi, el controlează cel mai mare conglomerat agroindustrial din Republica Moldova, cu operațiuni semnificative în România, Serbia și Ucraina, și rămâne una dintre cele mai influente figuri din comerțul regional cu cereale și uleiuri.