(FOTO) Top țări din Europa în care să te muți în 2021. În listă se regăsește și cea mai fericită țară din lume

După o lungă perioadă de incertitudine în privința călătoriilor, multe persoane amână visul de a se muta în străinătate și a începe o nouă viață. În timp ce țări precum Spania, Franța și Portugalia sunt de mult destinația preferată, alte țări europene încep să atragă interesul oamenilor. Iată un top al țărilor europene în care să te muți în 2021, potrivit Euronews.

Islanda

Vulcani, ghețari și gheizere – nu numai că Islanda este un loc fascinant pentru a trăi geografic, dar se clasează în unul dintre orașele cu cea mai bună calitate a vieții.

Capitala Reykjavik este vibrantă și plină de cultură. Există o mulțime de baruri și restaurante pentru cei care preferă viața de noapte, dar și peste 60 de muzee, spații de expoziție și galerii pentru pasionații de cultură. Pe parcursul anului au loc și foarte multe festivaluri de muzică și de film.

Nu este un secret că Islanda poate fi scumpă, iar costul mediu de viață pentru o singură persoană este cu siguranță mai mare decât în alte orașe europene. Dar salariile sunt și mai generoase. Cei care lucrează în capitală câștigă, în medie, cu peste 1.000 de euro mai mult în fiecare lună decât cei din Madrid sau Roma.

Costurile de întreținere de bază sunt unele dintre cele mai ieftine din Europa deoarece aproape toată energia electrică provine de la hidrocentrale.

Finlanda

Cine nu și-ar dori să trăiască în cea mai fericită țară din lume? Finlanda a rămas pe locul 1 drept în Raportul Mondial Gallup timp de patru ani consecutivi. Principalii factori luați în calcul au fost PIB-ul pe cap de locuitor, sprijin social, speranța de viață, libertate, generozitate și corupție.

Țara se mândrește cu școli de top, asistență medicală universală și a fost numită cea mai sigură țară din lume în Raportul Forumului Economic Mondial din 2017.

Capitala Helsinki este un loc fantastic pentru a experimenta minunile Finlandei. Este un oraș modern, cu legături excelente de transport către restul țării, precum și cu restul Europei și nu numai.

Estonia

Tallin, capitala Estoniei, se mândrește cu Patrimoniul Mondial UNESCO și este unul dintre cele mai bine conservate orașe din Europa. Deși are un aer medieval, este de fapt un centru tehnologic înfloritor și extrem de avansat digital, ocupând locul trei pentru titlul de orașul cu cele mai multe start-up-uri din Europa.

Mai mult, costul vieții este într-adevăr accesibil. Potrivit Expatistan, Tallinn este mai ieftin de locuit în mai mult de 63% din orașele din lume. Costul mediu pentru închirierea unui apartament este de 400 euro, iar transportul public este gratuit.

Polonia

Polonia este o țără cu istorie bogată, arhitectură uimitoare și economie în creștere rapidă. Frumosul oraș port Gdansk devine o destinație din ce în ce mai populară pentru străini. Clădiri mărețe, muzee și magazinele de chihlimbar sunt atracția orașului. Aici veți găsi o mulțime de restaurante cu fructe de mare, precum și baruri și cafenele pitorești.

Asemănător cu Tallinn, piața locurilor de muncă din Gdansk se află într-un moment interesant, cu numeroase start-up-uri care se extind, totuși salariile nu sunt la fel de mari ca în alte orașe europene. Dar costul general al vieții este mai ieftin față de multe alte orașe din Europa de Vest.

#cele mai #tari #Europa

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.