Delimitarea sigură a unei proprietăți înseamnă nu doar „închiderea perimetrului”, ci și stabilitate structurală, funcționare previzibilă a porților și menținerea geometriei în timp, indiferent de sezon. Gardul este o structură independentă, iar acțiunile vântului pentru pereți / parapete / garduri sunt tratate distinct în Eurocode 1 EN 1991-1-4.
Când se aleg modele de garduri metalice, de multe ori se pornește de la aspectul panoului. Tehnic, este mai corect invers: mai întâi se stabilesc parametrii inițiali (vânt, sol, înălțime, umplere, acces), iar apoi se selectează modele care pot funcționa fără slăbirea îmbinărilor și fără deformări ale tronsoanelor.
Parametrii de siguranță care se fixează înainte de alegerea soluției
- Înălțimea și tipul de umplere. Panourile pline au parusitate mai mare, iar soluțiile „permeabile” (ștachet, perforație, grilaj) reduc eforturile din vânt. Pentru modele de garduri metalice acesta este un punct cheie: împrejmuiri care arată similar pot necesita scheme portante diferite doar din cauza procentului de umplere și a modului de transmitere a încărcărilor, în logica de calcul a vântului pentru garduri din EN 1991-1-4.
- Pasul stâlpilor și rigiditatea tronsonului. Cu cât pasul este mai mare, cu atât cresc cerințele pentru stâlpi, prinderi și fundații: cresc săgețile și vibrațiile, se „lărgesc” găurile de fixare și apare ondularea pe linia superioară. La modele de garduri metalice, pasul stâlpilor trebuie corelat cu înălțimea și parusitatea umplerii, nu stabilit „din obișnuință”.
Nodurile de acces: poarta și portița ca zonă de risc
Poarta și portița sunt un nod inginerec separat: masa canaturilor și solicitările ciclice la deschidere sau închidere generează momente suplimentare în stâlpi și cerințe mai stricte pentru feronerie. Dacă în modele de garduri metalice poarta este proiectată „ca un tronson obișnuit”, apar tasări și înclinări, blocaje și solicitări de șoc în balamale. Pentru produse destinate zonelor cu acces al persoanelor și al vehiculelor, cerințele de siguranță și performanță sunt tratate în EN 13241 (porți / uşi/ bariere).
Soluții constructive care asigură stabilitatea
Fundația și solul. Tipul fundației se alege în funcție de sol și regimul de apă: betonarea stâlpilor în teren, stâlpi pe flanșă înglobată pe o centură, fundații separate ranforsate pentru poartă. Pentru modele de garduri metalice pe soluri slabe sau de umplutură, de multe ori nu este suficient „să fie mai adânc”: trebuie schimbată schema (lărgirea tălpii, grinzi de fundare, înlocuire de sol cu compactare) pentru a elimina înclinările și tasările diferențiate.
Schema la vânt și întărirea nodurilor. Colțurile, capetele tronsoanelor și zona porții preiau eforturi mai mari, de aceea la modele de garduri metalice se prevăd acolo stâlpi mai rigizi, prinderi mai solide și, dacă este cazul, elemente de rigidizare – în cadrul aceleiași logici de acțiuni din vânt din EN 1991-1-4.
Durabilitatea ca parte a siguranței
Coroziunea subțiază secțiunile portante și slăbește prinderile, deci protecția anticorozivă la modele de garduri metalice e parametru de durată de viață, nu „cosmetică”. ISO 12944 ghidează alegerea sistemelor de acoperire după mediul de lucru și durabilitatea dorită. Zone critice: marginea inferioară, capete tăiate, suduri, găuri de prindere, contact metal–beton, puncte cu apă stagnantă. Greșeli frecvente: umplere plină fără recalcul la vânt, poartă fără stâlpi ranforsați, detalii care fac „buzunare” de apă, suduri neprotejate. RoofArt corelează soluția cu amplasamentul (vânt, sol, noduri de acces, protecția metalului) ca gardul să rămână stabil și funcțional în exploatare reală.
