Imperiul Moldovagaz. Salarii grase, conexiunile politice și șefii milionari de la ANRE care gestionează criza gazelor

Vadim Ceban, președintele Consiliului de Administrație al Moldovagaz, care a refuzat să vorbească public despre salariul său oficial, a ridicat, în 2021, un salariu lunar de circa 150 de mii de lei, mai puțin decât a încasat în 2020. Ceban este ajutat în activitatea sa de o armată de consilieri. Printre ei se numără soțul președintei interimare a Partidului Democrat Monica Babuc, dar și un fost deputat transfug, Victor Mîndru actual consilier municipal, potrivit investigației Ziarului de Gardă.

În ultimele luni, Moldovagaz și Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) au fost instituțiile care, ținând cont de criza gazelor naturale, au fost în prim-planul vieții politice și sociale din R. Moldova. Moldovagaz a propus, iar ANRE a acceptat, fără rezerve, în două rânduri, majorarea pentru consumatori a tarifului la gazele naturale. Tot ANRE este instituția care stabilește, zilnic, prețul plafon la combustibili, dar și cel pentru energia electrică.

Și la Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică s-au dat, anul trecut, salarii grase. De exemplu, Ștefan Creangă, cel care a ocupat fotoliul de director al Agenției până la finalul lunii noiembrie, a încasat, în 2021, un milion de lei din salariul de funcție, echivalentul a circa 92 de mii de lei lunar. Creangă și-a cumpărat în 2021, înainte de a-și da demisia, un Range Rover, pentru care a plătit 2,5 milioane de lei, echivalentul a circa 125 de mii de euro, dar și un Ford Mustang de colecție, fabricat în 1968, pentru care susține că a scos din conturi 20 de mii de USD (360 de mii de lei). Ceilalți directori ai ANRE, Veaceslav Unitlă numită în anul 2019 ridică un salariu de 84 mii de lei lunar. Are două apartamente și controlează câteva companii. Octavian Calmîc ridică lunar 78 mii de lei, Eugen Carpov – 74 mii de lei și Violina Șpac cu 70 mii de lei lunar.

Actuala componență a ANRE a fost numită la 7 februarie 2019, la ultima ședință a Legislativului de atunci, cu voturile deputaților Partidului Democrat și ale transfugilor din Partidul Liberal, după ce fosta conducere a ANRE și-a dat demisia in corpore, în condiții neclare, în decembrie 2018.

Atunci, Ștefan Creangă, Eugen Carpov și Octavian Calmîc au fost numiți în funcția de directori ai Agenției, iar lui Veaceslav Untilă i-a revenit fotoliul de director general. Deputații din opoziție afirmau atunci că concursul pentru desemnarea directorilor Agenției a fost mimat și că aceștia au fost promovați în funcții pe criterii politice. Un an mai târziu, în funcția de director al ANRE, cu voturile deputaților socialiști și democrați, a fost avansată și Violina Șpac, pe atunci șefa departamentului juridic și protecția consumatorilor în cadrul ANRE.

Ceban a ajuns șef la Moldovagaz pentru că e bun prieten cu Dodon

În octombrie 2020, într-o analiză semnată de Comitetul Central al Partidului Comuniștilor din R. Moldova (PCRM), actualii parteneri din Parlament ai PSRM, se arăta că Vadim Ceban a ajuns în funcția de președinte al Moldovagaz pentru că ar fi „un foarte bun prieten al lui Dodon”, cei doi activând anterior împreună la Ministerul Economiei. Totodată, în acea analiză se preciza că președintele Moldovagaz are șase consilieri, toți primind salarii lunare de circa 30 de mii de lei, în timp ce alte patru persoane au rolul de asistenți sau consultanți ai acestuia.

Membrii Consiliului de Administrație de la Moldovagaz

Vitalie Țurcanu, unul dintre cei trei vicepreședinți ai Consiliului de Administrație al Moldovagaz, numit în funcție în aprilie 2020, anterior a fost secretar al Consiliului economic pe lângă Președintele R. Moldova Igor Dodon și un apropiat al PSRM.

Ilie Tutunaru, un alt membru al Consiliului de Administrație al Moldovagaz, a preluat fotoliul după ce a demisionat din funcția de director al „Chișinău-Gaz”, unde i-a făcut loc lui Oleg Teterea, fost deputat socialist și unul dintre cei mai apropiați prieteni de familie ai fostului președinte Igor Dodon.

Ilie Tutunaru fusese director al „Chișinău-Gaz” timp de câteva luni, între anii 2019 și 2020. Anterior, el a lucrat la Moldovagaz, fiind șeful Secției Economie. Al treilea membru al Consiliului de Administrație al Moldovagaz din partea R. Moldova este Alexandru Șevciuc, șeful direcției economico-financiare a Moldovagaz.

Din partea Gazprom, în Consiliul de Administrație al Moldovagaz fac parte cinci persoane: Mihail Iuriev, Nicolai Vasiliev, Denis Emelianov, Elena Tkaciuk și Anton Bubeonov. Toți cinci ocupă funcții în organele de conducere ale Gazprom.

Cei nouă 9 membri ai Consiliului de Administrație al Moldovagaz au fost numiți în aprilie 2020, pe un termen de trei ani, la propunerea principalilor acționari, cu excepția lui Vadim Ceban, care a fost instalat în funcție în septembrie 2019. Consiliul de Observatori al Moldovagaz este format din șase membri, doar doi dintre ei fiind propuși de R. Moldova: Veaceslav Negruță, fost ministru al Finanțelor și actualul consilier economic al președintei Sandu și Constantin Borosan, secretar de stat în cadrul Ministerului Infrastructurii și Dezvoltări Regionale.

#Ceban #Moldovagaz #criză

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.