În goana după pieţe, Rusia mizează pe partenerii săi din lumea islamică

Rusia organizează pe 18 şi 19 mai, la Kazan, un forum consacrat cooperării sale economice cu ţări ale „lumii islamice”. Începută din primul mandat al lui Vladimir Putin, această apropiere are astăzi o importanţă strategică sporită într-un context de ruptură cu Occidentul.

Organizarea acestui forum la Kazan nu este întâmplătoare: pentru statul rus, capitala Tatarstanului, situată la 800 km la est de Moscova, are vocaţia să reprezinte coexistenţa religioasă paşnică în Rusia şi să vehiculeze imaginea unei ţări „multinaţionale”. În această republică a regiunii Volga, islamul este implantat de secole. Şi populaţia tătară, de confesiune musulmană, constituie prima minoritate la scara întregii ţări, scrie France24.

„Tatarstanul este una din regiunile cele mai bogate ale Rusiei şi serveşte şi drept vitrină economică”, explică Ivan U. Klyszcz, cercetător la International Centre for Defence and Security din Tallinn (Estonia). „Deoarece concentrază industrii şi atrage investiţii, ea are un profil ce corespunde pe deplin abordării economie pragmatice a Rusiei”.

Dovadă a importanţei acordate acestei manifestări: preşedinţia comitetului de organizare i-a fost încredinţată lui Marat Khusnullin, viceprim-ministru al Federaţiei Ruse, originar şi el din Tatarstan. Obiectivul forumului constă în strângerea legăturilor cu ţările ce compun Organizaţia Cooperării Islamice (OCI) – mai întâi economice, dar şi culturale şi intelectuale. Fondată în 1969, această organizaţie interguvernamentală cu sediul în Arabia Saudită numără 57 de state membre şi îşi revendică rolul de a reprezenta „vocea colectivă a lumii musulmane”, „ale cărei interese le apără şi protejează”.

Identitate musulmană

Rusia număra circa 15 milioane de cetăţeni musulmani, „în sensul în care aparţin unui grup etnic al cărui fond cultural este legat de islam. Desigur, nu toţi sunt credincioşi şi şi mai puţini practicanţi”, precizează Marlène Laruelle, directoarea Institutului pentru studii europene, ruse şi eurasiatice la universitatea George Washington (Washington D.C.). Trăind în majoritate în republicile din Caucaz şi în regiunea Volga-Ural, ei reprezintă peste 10% din populaţia ţării. Cu acest titlu, Vladimir Putin a fost în 2003 primul lider al unui stat cu majoritate ne-musulmană invitat să vorbească la summitul Organizaţiei Cooperării Islamice (OCI). Noul preşedinte rus înţelegea atunci să îmbunătăţească imaginea unei Rusii declasate, foarte degradate de războaiele duse în Afganistan şi în Cecenia.

Doi ani mai târziu, admiterea sa în OCI ca stat observator este o victorie diplomatică pentru Vladimir Putin. „Integrarea Rusiei în această instanţă s-a înscris într-un context de noi tensiuni cu Washingtonul – referitoare la Irak în special – şi răspundea şi voinţei de reechilibrare a Arabiei Saudite faţă de Statele Unite”, aminteşte Igor Delanoë, directorul Observatorului franco-rus, centru de reflecţie din Moscova. Statul rus îşi revendică astfel şi o anumită apartenenţă la „lumea musulmană”. La modul mai general, Vladimir Putin nu pierde ocazia să amintească singularitatea Rusiei, ţară „multinaţională” – unde coabitează diferite naţionalităţi – şi multiconfesională.

„Reorganizarea ordinii mondiale”

Pentru a-şi asigura o influenţă în această regiune a lumii, Rusia s-a dotat în 2006 cu un „grup de viziune strategică” prezidat astăzi de Rustam Minnikhanov, liderul Tatarstanului. Activitatea lui, care a avut un declin în contextul „Primăverilor arabe”, a crescut după anexarea Crimeii, când ţările occidentale ai decis adoptarea de sancţiuni economice împotriva Rusiei. Premisele rupturii între Rusia şi Occident.

De atunci, relaţiile economice între Rusia şi ţările Orientului Mijlociu s-au dezvoltat. „Reînnoirea generațională în monarhiile din Golf a permis această apropiere – pentru noile elite, războaiele din Afganistan şi Cecenia aparţin istoriei”, arată Igor Delanoë. Puternicele opoziţii trezite de războiul din Siria nu au împiedicat mai mult această dezvoltare.

În opinia analistului Observatorului franco-rus, personalităţile ruseşti ce deţin această „identitate musulmană” joacă un rol de „mesageri”: în martie 2022, Rustam Minnikhanov a fost de exemplu primit de preşedintele senegalez Macky Sall. „Această diplomaţie paralelă se face coordonat cu puterea centrală, ea se sincronizează cu politica Kremlinului”, susţine Ivan U. Klyszcz, în opinia căruia se distinge totuşi Ramzan Kadîrov. Liderul Ceceniei, care spune că are relaţii privilegiate în monarhiile din Golf, are o abordare ce pare mai individuală.

Declanşarea războiului contra Ucrainei a dat, în mod natural, o nouă dimensiune forumului de la Kazan, mai oportun ca oricând: Rusia înţelege să-şi reorienteze parteneriatele economice şi strategice. Pe 31 martie, Moscova a adoptat o nouă doctrină de politică externă prezentând „lumea islamică” ca pe un interlocutor privilegiat. Până în prezent, termenul „islamic” era absent. O evoluţie care, potrivit lui Igor Delanoë, „se adaugă la acest narativ al importanţei civilizaţiilor în reorganizarea ordinii mondiale”.

Sentiment anti-occidental

Cu ocazia deplasărilor sale oficiale, ministrul rus al afacerilor externe, Serghei Lavrov, a căpătat obiceiul de a califica drept „colonială” atitudinea occidentalilor faţă de restul lumii – o apreciere care alimentează o neîncredere deja înrădăcinată, în special faţă de Statele Unite. „Percepţia faţă de Rusia este desigur mai bună în „lumea musulmană” decât în Occident, dar această viziune pozitivă este exgerată de propagandă”, estimează cercetătorul Ivan U. Klyszcz, care o atribuie unui puternic sentiment anti-occidental şi unei necunoaşteri a realităţii din Ucraina. Pe de altă parte, prezenţa pe teren a unui număr semnificativ de soldaţi proveniţi din republicile din Caucaz contribuie uneori, pe Internet, la creare unei imagini a unei Rusii „de partea musulmanilor”.

Somate să condamne agresiunea rusă, ţările din regiune au dat dovadă, global, de reţinere, refuzând să-şi sacrifice economia în numele unui conflict „imperial” considerat îndepărtat. Această retragere a fost observată şi în alte părţi în lume, în special pe continentul african. „Sudul global” încearcă să-l capteze astăzi Rusia, ruptă de Occident. După o primă ediţie la Soci în 2019, Rusia organizează în această vară la Sankt Petersburg un nou summit Rusia – Africa. „Retragerea Rusiei poate fi considerată ca o victorie a Occidentului în Europa, dar în Sudul global nu se remarcă o victorie occidentală; dimpotrivă, războiul accelerează fragmentarea lumii, deglobalizarea şi regionalizarea blocurilor strategice şi a legăturilor economice”, analizează profesoara Marlène Laruelle într-o notă pentru Institutul francez de relaţii internaţionale (Ifri). „Puterile regionale trag învăţăminte din felul în care Occidentul duce războiul economic contra Rusiei şi îşi întăresc autonomia faţă de instituţiile şi mijloacele de presiune occidentale”.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#parteneri #economie #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Borge Brende, preşedintele Forumului Economic Mondial, nu vede cu ochi buni tabloul economiei mondiale, afirmând că lumea se va confrunta cu un deceniu de creştere în slow-motion dacă nu se aplică măsurile economice corecte.

El a subliniat pericolul pe care îl prezintă pentru economie datoria globală, aflată în continua creştere, şi care a ajuns la un nivel nemaivăzut din 1820, accelerând riscul de stagflaţie cu care s-ar putea confrunta economiile avansate, scrie CNCB.

„Trebuie să abordăm situaţia datoriilor la nivel mondial. Nu am mai văzut o asemenea datorie de la Războaiele Napoleoniene, suntem pe cale să acumulăm datorii cât tot PIB-ul la nivel global”, a avertizat Brende.
El este de părere că guvernele trebuie să se gândească cum să reducă această datorie şi să ia măsurile fiscale corecte fără a ajunge în situaţia de a declanşa o recesiune. De asemenea, a semnalat presiunile inflaţioniste persistente şi faptul că inteligenţa artificială generativă ar putea fi o oportunitate pentru ţările în curs de dezvoltare.

Avertismentul său se vine în continuarea unui raport recent al Fondului Monetar Internaţional, care a observat că datoria publică mondială a crescut la 93% din PIB anul trecut, fiind în continuare cu 9 puncte procentuale mai mare decât nivelurile anterioare pandemiei. FMI a estimat că datoria publică mondială s-ar putea apropia de 100% din PIB până la sfârşitul deceniului.
Fondul a evidenţiat, de asemenea, nivelurile ridicate ale datoriei din China şi Statele Unite, afirmând că politica fiscală relaxată din cele din urmă pune presiune asupra ratelor şi a dolarului care apoi împinge în sus costurile de finanţare în întreaga lume, exacerbând problemele care deja există.

La începutul acestei luni, Fondul Monetar Internaţional şi-a majorat uşor prognoza de creştere globală, afirmând că economia mondială s-a dovedit „surprinzător de rezistentă” în ciuda presiunilor inflaţioniste şi a schimbărilor de politică monetară. În prezent, acesta se aşteaptă la o creştere globală de 3,2% în 2024, în creştere cu un modest 0,1 puncte procentuale faţă de prognoza sa anterioară din ianuarie.

Brende de la WEF a declarat duminică că cel mai mare risc pentru economia globală este acum „recesiunea geopolitică cu care ne confruntăm”, subliniind recentele tensiuni dintre Iran şi Israel.

„Există atât de multă imprevizibilitate şi se poate scăpa uşor de sub control. Dacă Israelul şi Iranul ar fi agravat acest conflict, am fi putut vedea peste noapte un preţ al petrolului de 150 de dolari. Iar acest lucru ar fi fost, desigur, foarte dăunător pentru economia globală”, a spus el.