Joburi de viitor: (86) Proiectant de soluții de stocare a datelor

Pe măsură ce sistemele digitale devin mai complexe și omniprezente, solicitările cu privire la depozitarea datelor vor fi la mare căutare.

Proiectant de soluții de stocare a datelor: Responsabilități

Astfel de tehnologii precum Augmented (AR) și Realitate virtuală (VR), inteligență artificială (AI) și tehnologiile senzorilor au uriașe solicitări de stocare a datelor, nu numai în ceea ce privește capacitate, dar în soliditate și durabilitate. Designerii soluțiilor de stocare a datelor vor desena pe o varietate de tehnologii inovatoare și în schimbare rapidă sisteme de stocare a datelor pentru a crea soluții speciale pentru clienți. De exemplu, o singură soluție presupune stocarea ADN-ului. ADN-ul este mai mic decât
chiar și un microcip și poate atinge o densitate de 215 Petabytes de stocare pe gram. Doar patru grame de ADN pot conține valoarea unui an de informații produse de întreaga umanitate combinată; ADN-ul este durabil și durează peste 100 de ani. Alte soluții posibile includ nanoparticule, în „materie moale” pentru a face un dispozitiv lichid de stocare sau discuri versatile holografice.

Proiectant de soluții de stocare a datelor: Abilități

Designerul de soluții de stocare a datelor vor avea nevoie de abilități de inginerie digitală la nivel înalt, vor fi capabili să selecteze și să sugereze creativ modificarea și aplicarea celor mai recente tehnologii pentru probleme specifice de stocare. Ei vor trebui să înțeleagă natura și cerințele unei varietăți de formulare de date și cerințe de depozitare. De multe ori vor lucra în echipe transdisciplinare pentru a dezvolta soluții viabile, ceea ce implică capacități de colaborare și abilități de comunicare.

#stocare #date #Joburi de viitor

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.