Unii au urmat calea tatălui care a căzut pe câmpul de luptă, alții s-au visat apărători ai mamei lor, cineva e îndrăgostit de uniformă, iar altcineva și-a ascultat doar inima. Toți ei au ales un drum deloc ușor, dar despre asta urmează să se convingă în timp.
De 6 ani sunt alături de ei la acest eveniment important din viața ofițerilor. Îi descopăr, prind emoția lor prin obiectivul de fotografiat și mă conving că ei vor fi mai buni, ei vor fi mai prețuiți, mai corecți, ei vor avea mai mult curaj, ei vor fi și mai puternici.
Ei nu vor renunța, nu vor pleca din țară și nu vor trăda, vor avea salarii care să le permită un trai decent, vor fi respectați de societate și de superiori și niciodată nu vor regreta că au ales viața cu stele pe umeri. Ei vor reprezenta MAI-ul cu demnitate peste tot și îl vor ajuta să se modernizeze, să se dezvolte și să ajungă în ziua în care toți angajații să spună “sunt mândru că muncesc aici”.
Într-o zi va fi așa, eu cred în asta. Chiar dacă astăzi e altfel și până acolo calea e lungă și nu are scurtături.
– Zâmbiți cu dinți
– Avem măști, se vede?
Ochii spun tot, iar dincolo de măști – oameni deosebiți de frumoși.
Astăzi, fără cei dragi alături, fără flori, lacrimi, îmbrățișări. E altfel, dar nu va fi întotdeauna așa.
Ei sunt colegii mei și eu sunt o norocoasă că am fost alături și am trăit din nou emoțiile începutului. Ne vedem peste 4 ani, pe același platou, la înmânarea primelor grade, mai experimentați, mai puternici și gata de alte culmi.
Text și foto de Alina Zbancă
