Londra prelungește până în octombrie licența pentru Lukoil în Bulgaria

Marea Britanie a prelungit până la 29 octombrie 2026 licența specială care permite continuarea operațiunilor comerciale cu subsidiarele bulgare ale gigantului petrolier rus Lukoil, în pofida sancțiunilor impuse companiei. Licența urma să expire astăzi, 13 august.

Autorizația emisă de Oficiul pentru Punerea în Aplicare a Sancțiunilor Financiare (OFSI) din cadrul Trezoreriei britanice acoperă Lukoil Bulgaria, Lukoil Neftochim Burgas, Lukoil Aviation Bulgaria și Lukoil Bulgaria Bunker. Companiile și partenerii lor financiari pot efectua în continuare plăți și alte tranzacții necesare desfășurării activității, fără ca acestea să încalce regimul britanic de sancțiuni.

Decizia a fost solicitată de autoritățile bulgare pentru sincronizarea termenelor cu autorizațiile acordate de Statele Unite și are ca scop menținerea funcționării rafinăriei și securizarea aprovizionării cu produse petroliere.

Lukoil deține rafinăria Neftohim din Burgas, una dintre principalele instalații de procesare a petrolului din Bulgaria, precum și o rețea de aproximativ 500 de benzinării în țară.

Sancțiunile britanice și americane împotriva Lukoil au fost introduse în octombrie 2025, în contextul războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Ulterior, autoritățile de la Londra și Washington au acordat mai multe derogări pentru a evita perturbarea activităților operaționale și a aprovizionării cu combustibili.

În cazul companiei-mamă și al activelor sale internaționale, Marea Britanie a prelungit separat autorizația pentru tranzacțiile cu Lukoil International până la 26 februarie 2027.

Și Statele Unite au acordat recent o nouă derogare. În iulie, Oficiul pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) a extins până la 22 august termenul în care pot continua anumite tranzacții și negocieri privind activele internaționale ale Lukoil.

În ianuarie, Lukoil a anunțat că a convenit vânzarea majorității activelor sale internaționale către compania americană de investiții Carlyle, într-o tranzacție evaluată la aproximativ 22 de miliarde de dolari, însă ulterior compania rusă nu a mai oferit informații publice privind evoluția procesului.

Lukoil deține active în mai multe țări din Europa de Sud-Est, inclusiv rafinăria Petrotel din România și rețele de benzinării în România, Serbia, Croația, Muntenegru, Republica Moldova și Macedonia de Nord.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#lukoil bulgaria #licență prelungită #sanctiuni #Marea Britanie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.