Marele proiect al UE și Americii de a oferi o alternativă la gazul rusesc se frânge rapid sub presiunea Gazprom

Eforturile UE și ale Americii de a crea o alternativă la gazele rusești în estul, sud-estul și sudul Europei prin promovarea importurilor de GNL și de gaze din Caucaz pare să se frângă rapid sub presiunea Gazprom și a Turciei, se arată într-o analiză a publicației bulgare de specialitate Altanalyses.

„Coridorul Vertical”, care reprezintă un proiect regional în care România are un rol central, sprijinit de Bruxelles și SUA, în loc să creeze alternativa la gazul rusesc, ar putea tocmai să creeze noua poartă de intrare a Gazprom în Europa, ocoling Ucraina.

Oricine a urmărit istoria și progresul ideii Turkish Gas Hub (TGH) a observat planul președintelui rus Vladimir Putin de a utiliza fluxurile de gaze din conductele rusești în Turcia pentru a-și crea propriul indice de referință pe piața gazelor, în opoziție cu bursele vest-europene și în special cu indicele de referință olandez TTF, de la Rotterdam. La celălat hub, cel de la Viena, oricum indicele de referință este dat tot de ruși.

Dinamica prețurilor de pe bursele de gaze din Turcia, Bulgaria și Țările de Jos arată că, în ultimele luni, a existat un decalaj constant între prețurile de pe bursele regionale din Turcia și Bulgaria, pe de o parte, și cele de pe bursele vest-europene, pe de altă parte. Gazul spot de pe bursa turcă este de obicei cu aproximativ 4-5 EUR/MWh mai ieftin decât cel vândut pe TTF, dar diferența dintre prețurile de pe bursele olandeză și bulgară este mai mare (la momentul redactării acestui raport, de exemplu, este puțin peste 6-7 EUR/MWh).

Este adevărat că volumele de gaze rusești tranzacționate în prezent nu sunt impresionante, dar acestea sunt în creștere. Și aceasta este o tendință care ar putea avea un efect distructiv atât asupra piețelor de gaze regionale, cât și asupra celor din UE, în cazul în care Vladimir Putin va reuși să facă ce vrea și va reuși să preia controlul asupra piețelor din sud-estul Europei prin intermediul Turciei.

„Asta este clar. Dar trebuie să ne întrebăm și de ce gazele naturale sunt mai ieftine pe bursa bulgară decât în Turcia. Întrebarea nu este atât de dificilă, dar răspunsul este cu siguranță interesant. Aș sugera că asistăm la o operațiune de probă a Kremlinului, menită să testeze cât de departe este posibil să meargă fără a provoca un răspuns din partea UE. Iar bursa Balkan Gas Hub (BGH) din Bulgaria este locul logic pentru efectuarea acestui test. Aceasta oferă acces la o piață integrată a UE fără restricții de export și tranzit. Ceea ce, desigur, nu este cazul bursei de gaze din Turcia, unde autoritățile de la Ankara controlează strict tot accesul la capacitatea de export, limitând astfel concurența”, se arată în raportul citat.

Factorii sezonieri pot avea, de asemenea, un rol în explicarea faptului că prețurile sunt mai scăzute pe bursa bulgară decât pe cea turcă. În prezent, cererea în Bulgaria este destul de limitată, deoarece consumul local de gaze tinde să fie relativ scăzut în timpul verii, în timp ce depozitul subteran de gaze al Bulgariei de la Chiren este deja destul de bine aprovizionat (ca și alte depozite regionale de gaze – inclusiv România, cu 74% grad de umplere – n.r.).

#gaz #UE #SUA

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

În 2024, Republica Moldova a înregistrat cel mai mic nivel de producție a laptelui din ultimele șapte decenii și jumătate, arată analiza expertului economic Veaceslav Ioniță, prezentată vineri, 16 mai, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”, realizată de IDIS „Viitorul”.

„Asistăm la un proces de dispariție a producției de lapte în gospodăriile populației. Fermele de bovine încep să își revină, dar nu pot compensa ritmul accelerat cu care moldovenii renunță la vacile de lapte. În consecință, Moldova a devenit dependentă de importuri”, a declarat Ioniță.

Potrivit datelor prezentate de economist, producția de lapte a scăzut de la: 1,5 milioane tone în 1990, la 232,9 mii tone în 2024, adică nivelul anilor 1950. Această scădere reflectă, în principal, retragerea gospodăriilor casnice din activitatea de creștere a vacilor, în timp ce fermele specializate reușesc doar parțial să compenseze pierderile.

Numărul total de vaci pentru lapte s-a redus de la 453 mii capete în 1985, la 63,1 mii capete în 2025, dintre care doar 10,5 mii se află în ferme, restul în gospodăriile individuale.

În 2024, 45% din valoarea pieței lactatelor este formată din produse de import, în creștere față de 18% în 2015. Dacă în acel an, din totalul de 2,6 miliarde lei, doar 500 milioane reprezentau importuri, în 2024 s-a ajuns la 5,7 miliarde lei, dintre care 2,5 miliarde lei – importuri, iar 3,2 miliarde lei – produse locale.

„Mai mult de jumătate din banii pe care îi cheltuim pe lactate se duc pe produse din import, dacă includem și adaosurile comerciale”, susține Veaceslav Ioniță.

Comparativ cu 2015, importurile de produse lactate au crescut de peste cinci ori în 2015: 26,9 milioane USD, în 2024: 141,3 milioane USD. Iar defalcările la 86,5 mil. USD – unt, brânzeturi și cașcaval, 31 mil. USD – lapte și smântână, 23,7 mil. USD – iaurt, chefir și alte produse fermentate
Peste 54% din aceste produse provin din Ucraina, restul din Polonia, Germania, Belarus, Italia și alte țări.

Consumul de cașcaval a crescut de la 0,4 kg/persoană/an în 2000, la 6,1 kg/persoană/an în 2024.
Totuși, Republica Moldova consumă cel mai puțin cașcaval pe cap de locuitor din Europa, unde media UE este de 20 kg/an/persoană.

În 2024, din cele 14,7 mii tone de cașcaval consumate, doar 3 mii tone au fost produse local, restul – importate.

„Avem o creștere rapidă a consumului de produse lactate, dar în loc ca această cerere să fie satisfăcută de producția locală, este acoperită aproape exclusiv din importuri”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.