Milionarul care a reabilitat 5 trenuri moldovenești cumpără o companie în Austria

Grupul Grampet, controlat de omul de afaceri Gruia Stoica, a semnat un precontract pentru achiziția unei companii din Ganz, Austria, unde este deja prezent pe segmentul de logistică, prin Grampetcargo Austria. „În plus, sperăm ca de anul viitor să operăm și pe piața din Polonia, una dintre cele mai mari și mai competitive din Europa Centrală și de Est. Și aici am ajuns deja la un acord pentru preluarea unei companii de profil”, spun reprezentanții companiei.

În februarie, Grampet a lansat operațiunile Train Hungary – Sucursala Ljublijana, în Slovenia, extinzându-și astfel activitatea diviziei de transport feroviar de marfă la zece țări din regiune, respectiv Bulgaria (2004), Ungaria (2005), Republica Moldova și Germania (2010), Austria și Slovacia (2012), Croația (2016), Serbia (2018), Grecia (2019) și Slovenia (2021). În contextul reconfigurării lanțurilor de aprovizionare la nivel global și al planurilor de infrastructură uriașe anunțate în Europa, Grupul își menține planurile de extindere în alte țări regiune, respectiv Macedonia, Muntenegru, Cehia, Belgia și Țările de Jos.

Grampet este cel mai mare grup feroviar și operator logistic privat din România și din Europa Centrală și de Sud-Est, având circa 7.000 de angajați. Grupul este controlat de omul de afaceri Gruia Stoica.

Anul trecut, Gruia Stoica a fost condamnat de judecătorii Tribunalului Iași, la patru ani de închisoare cu executare, în dosarul privatizării societății Transbordare Vagoane Marfă, sentința nefiind definitivă. Potrivit rechizitoriului DIICOT, Gruia Stoica, împreună cu alte două persoane implicate în dosar, ar fi achiziționat un pachet majoritar de acțiuni la SC Transbordare Vagoane Marfă, apoi ar fi schimbat conducerea societății și ar fi introdus compania într-un circuit financiar fictiv, alături de alte companii, pentru evaziune fiscală și spălare de bani.

Remar Pașcani, parte a grupului Grampet a reabilitat acum zece ani 5 trenuri moldovenești. Valoarea contractului privind moderinzarea celor cinci garnituri de tren a fost de aproximativ 11 milioane de euro.

#comopanie #trenuri #milionar

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.