Ministerul Mediului mimează consultările. Un teatru pentru acte după ce a decis împotriva voinței oamenilor

Cele șase comunități din raionul Anenii Noi acuză Ministerul Mediului că mimează consultările privind amplasarea centrului regional de gestionare a deșeurilor de la Șerpeni, după ce decizia a fost deja trecută în lege. Proiectul este finanțat de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Banca Europeană de Investiții, notează ipn.md.

Miercuri, în emisiunea „Rezoomat” de la RLIVE TV, ministrul Mediului, Gheorghe Hajder, a declarat că urmează consultări publice și că abia după acestea va fi luată o decizie.
Numai că Legea nr. 103/2026 este deja publicată în Monitorul Oficial, iar amplasamentul de la Șerpeni este deja stabilit prin lege.

Atunci despre ce consultări mai vorbim?

“Domnule ministru, nu îi luați pe oameni de naivi. Nu puteți spune că urmează consultările când legea este deja adoptată și amplasamentul este deja stabilit. Asta nu este consultare. Este teatru”.

Susținem modernizarea Republicii Moldova și un sistem modern de gestionare a deșeurilor. Dar oamenii trebuie consultați înainte să fie luată decizia, nu după ce totul este deja hotărât.
“Totul era deja decis. Acum ni se spune că urmează consultările. Asta înseamnă să iei oamenii în derâdere”.

În ultimii ani, statul a vorbit despre dezvoltarea turismului, investițiilor și economiei locale. Oamenii au investit în această regiune ca să construiască un viitor acasă, pentru comunitatea lor și pentru Republica Moldova. Astăzi, în loc să protejeze această dezvoltare, statul a ales să amplaseze aici unul dintre cele mai mari centre regionale de gestionare a deșeurilor.

Atragem atenția că amplasamentul este înconjurat de trei păduri și zona celor zece izvoare și, potrivit documentelor Ministerului, are cea mai mare diversitate de specii de păsări dintre toate variantele analizate. Nu ne temem doar pentru natură, ci și pentru apa pe care o bem, pentru sănătatea familiilor noastre și pentru viitorul copiilor noștri.

Până astăzi nu a fost făcut public un studiu hidrogeologic de teren, iar autoritățile locale nu au fost implicate atunci când s-a decis amplasamentul.
Cele șase comunități cer:

retragerea deciziei privind amplasamentul;
revizuirea amplasamentului;
reluarea procedurii de la început și consultarea comunităților înainte de orice decizie.
“Nu cerem favoruri. Cerem respectarea legii. Vrem integrare europeană. Dar integrarea se face prin oameni, nu prin ministere”. Dacă decizia nu va fi retrasă și amplasamentul nu va fi revizuit, suntem pregătiți să ieșim la proteste și să sesizăm instituțiile europene competente.

DISCLAIMER: Autorii comunicatelor – nu agenția de presă IPN – poartă responsabilitate exclusivă pentru corectitudinea și esența conținutului comunicatului, prezentat spre publicare și/sau distribuire.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.