Ministrul Economiei pentru presa poloneză: Integrarea europeană este unica opțiune pentru Republica Moldova

Nu văd de ce nu am putea repeta succesul Poloniei și al altor țări din Europa Centrală și de Est, care au beneficii semnificative de pe urma aderării la UE. Declarația a fost făcută de ministrul Dezvoltării Economice și Digitalizării, Dumitru Alaiba, pentru site-ul polonez money.pl. În cadrul unui interviu oferit presei poloneze la Moldova Business Week, Dumitru Alaiba a fost întrebat dacă aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană până în 2030 este un obiectiv realist, scrie mold-street.com.

„Croația a avut nevoie de șase ani pentru a finaliza negocierile. În cazul României, întregul proces a durat șapte ani. În opinia mea, noi suntem astăzi mai bine pregătiți pentru aderarea la Uniunea Europeană. Suntem mai conectați cu Europa decât erau, de exemplu, țările baltice în anii ’90”, a menționat Alaiba pentru money.pl.

Jurnaliștii din Polonia au specificat că, pentru a se putea alătura Uniunii Europene, țara noastră trebuie să implementeze o serie de reforme. Întrebat care sunt cele mai dificile, ministrul Dezvoltării Economice și Digitalizării a spus că, deși nu va fi ușor, preferă să vadă aceste reforme ca pe niște provocări care urmează a fi depășite.

„Deocamdată, ne concentrăm pe consolidarea capacității instituționale. În același timp, chiar dacă ne concentrăm atenția asupra reformelor, nu trebuie să uităm de situația economică actuală. Trebuie să sprijinim economia, astfel încât oamenii să simtă și ei ceea ce simțim noi: că suntem de partea corectă a istoriei și că mergem în direcția bună”, a adăugat Dumitru Alaiba.

Vorbind despre situația economică a țării, Dumitru Alaiba a menționat că, din cauza războiului din Ucraina, în 2022, Produsul Intern Brut a scăzut cu aproape 6%, iar în 2023, creșterea economică a fost aproape de zero. Cu toate acestea, ministrul afirmă că economia începe să accelereze inclusiv datorită interesului crescut al investitorilor străini pentru piața noastră. Pe lângă asta, guvernul are propria agendă de reforme pentru a atrage investiții.

„Suntem un guvern care știe să asculte, este deschis reformelor, pro-business și acționează rapid. De asemenea, avem în față o perioadă de dezvoltare, iar transformarea economiei poate avansa foarte repede. Fiecare antreprenor care investește aici astăzi va crește împreună cu economia noastră. Da, avem acum probleme economice, dar investitorii gândesc pe termen lung. Iar pe termen lung, investițiile în Moldova vor aduce profituri mari”, a mai precizat Alaiba.

Într-un alt articol realizat de presa poloneză, jurnaliștii menționează despre susținerea financiară în valoare de 380 de milioane de euro pentru Moldova, anunțată în cadrul celei de-a 5-a ediții a Platformei de Parteneriat și Sprijin pentru Republica Moldova. Potrivit Rzeczpospolita, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, prezentă la eveniment, a accentuat direcția pro-europeană a țării și a precizat că investițiile străine vor fi, în perioada următoare, motorul dezvoltării Moldovei . „Moldova este pregătită să crească, dar nu poate face asta singură”, a spus Sandu într-un discurs adresat diplomaților și băncilor europene care oferă ajutor pentru dezvoltare.

Precizăm că cea de-a 5-a ediție a Platformei de Parteneriat și Sprijin pentru Republica Moldova a avut loc la Chișinău pe 17 septembrie, iar Moldova Business Week, în perioada 16-20 septembrie.

#integrarea europeana #dumitru alaiba #interviu #UE #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.