Mirajul creșterii s-a spart: Rusia, aproape de recesiune după doi ani de boom militar

Economia Federației Ruse a înregistrat o încetinire semnificativă în primul trimestru al anului 2025, potrivit unui raport al Ministerului rus al Dezvoltării Economice. În perioada ianuarie–martie, PIB-ul a crescut cu doar 1,7%, de 2,6 ori mai puțin decât în trimestrul anterior, când ritmul a fost de 4,5%, scrie The Moskow Times.

Datele indică o frânare bruscă în aproape toate sectoarele-cheie:

Industria a crescut cu doar 1,1%, față de 5,7% în trimestrul IV din 2024.
Comerțul cu amănuntul a încetinit de la 5,5% la 3,2%,
Comerțul en-gros s-a contractat cu 2,1%, pentru prima dată din iarna anului 2023.
Sectorul extractiv s-a prăbușit, înregistrând un declin de 3,7%, de patru ori mai mult față de sfârșitul anului trecut. Industria non-energetică a încetinit de asemenea puternic, cu o creștere de doar 4,7%, comparativ cu 10,7% în trimestrul precedent.

Potrivit experților, acesta este cel mai slab rezultat economic trimestrial din ultimii doi ani și reflectă efectele combinate ale politicii monetare restrictive a Băncii Centrale, sancțiunilor internaționale, dificultăților logistice și inflației ridicate. Economistul Volkan Sezgin de la Continuum Economics avertizează că economia rusă se apropie de o nouă fază critică.

Deși în anii 2023–2024 PIB-ul Rusiei a crescut cu 4,1% anual — cel mai rapid ritm din ultimii 14 ani — o mare parte din această expansiune a fost alimentată de producția militară, estimează Heli Samola, economist principal la Banca Finlandei. În pofida faptului că fabricile de armament funcționează non-stop, experții de la Centrul pentru Analize Macroeconomice și Prognoze pe Termen Scurt (CMACP) afirmă că economia civilă este deja în recesiune.

Potrivit CMACP, producția de bunuri civile a scăzut în medie cu 0,8% pe lună în primul trimestru, iar în martie declinul a fost de 1,1%. Printre domeniile cele mai afectate: ingineria civilă, echipamentele electrice, materialele de construcții, metalurgia și, semnificativ, industria alimentară, aflată la cel mai scăzut nivel din primele luni ale războiului, cu o scădere de 0,7% pe lună.

Transporturile feroviare au înregistrat o scădere de 6,1% în primul trimestru, iar doar în luna martie, volumul transportat a scăzut cu 7,2%, afectând mărfuri-cheie precum cerealele, cimentul, petrolul și cărbunele.

Economia rusă se confruntă cu o amenințare dublă, avertizează Janis Kluge de la Institutul German pentru Probleme de Securitate Internațională: scăderea prețului petrolului și reducerea veniturilor bugetare. În aprilie, prețul țițeiului Urals a coborât sub 50 de dolari pe baril, iar guvernul rus estimează acum un preț mediu anual de 56 USD, față de 70 cât fusese planificat. Această diferență ar putea însemna pierderi de 35 miliarde USD din exporturi și un deficit bugetar de 2 trilioane de ruble – cel mai mare de la pandemie.

Pentru 2025, analiștii estimează o creștere economică sub 1%, în pofida datelor oficiale. Sofia Doneț, economist-șef la T-Investiții, afirmă că „activitatea economică reală stagnează, în pofida aparențelor statistice”.

Rusia se îndreaptă astfel spre o criză economică latentă, în care industria de război nu mai poate masca slăbiciunile structurale ale economiei civile.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#comprimare #buget #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.