Gazprom strânge lațul de la gâtul Moldovei. Maia Sandu a convocat Consiliul Suprem de Securitate

Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu a convocat, în data de 4 ianuarie, în regim de urgență, Consiliul Suprem de Securitate. În cadrul acestuia a fost pusă în discuție situația din sectorul energetic al țării, creată ca urmare a creșterii semnificative din ultima perioadă, pe piața europeană, a prețurilor de achiziție la gazele naturale.

Membrii CSS au audiat informația despre nivelul plăților efectuate până în prezent pentru consumul de gaze naturale, despre evoluția pentru anul 2022 a prețurilor la gazele naturale importate, despre perspectivele pentru luna ianuarie și soluțiile de depășire a unei potențiale crize. CSS a recomandat Guvernului să întreprindă toate măsurile necesare pentru a asigura furnizarea neîntreruptă a gazelor către consumatori.

Astăzi, prețurile spot la gaz s-au majorat cu 17%, la 1100 USD/mia de metri cubi, potrivit datelor Bursei de la Londra ICE. Gazul cu livrarea din februarie s-a tranzacționat la 1028,2 USD, iar după prânz a ajuns să coste 1104,3 USD.

În prezent, tarifele la gazul livrat consumatorilor casnici, care au intrat în vigoare din 1 ianuarie 2022 sunt de 10,19 lei pentru metrul cub, cu 7 bani mai puțin comparativ cu tariful aprobat în data de 20 noiembrie.

Moldovagaz a estimat pentru următoarele 14 luni că prețul de achziție al gazului va fi în medie de 430 USD pentru mia de metri cubi.

Chișinăul a trecut în luna octombrie printr-o criză a gazelor când a expirat contractul de livrare cu Gazprom și a fost redusă cantitatea de gaze cu 35%. În rezultat, autoritățile moldovene au cumpărat gaz de la mai multe companii străine. Concernul rus insista pe prețurile de piață, care în prezent sunt de circa 1000 USD pentru mia de metri cubi. Însă în rezultatul intervenției oficialilor occidentali, Moscova a ajuns la un compromis cu Chișinăul, la un preț de 450 USD pentru mia de metri cubi.

#gaz #preturi #criză

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Veaceslav Ioniță trage un semnal de alarmă dur în urma analizei celor mai recente date publicate de Biroul Național de Statistică: industria Republicii Moldova este în stagnare profundă, cu tendințe clare de regres structural. Deși în perioada 2016–2019 s-au înregistrat creșteri modeste ale producției industriale, acestea au fost complet anulate de prăbușirile consecutive din ultimii trei ani.

După o aparentă redresare în 2021, când producția industrială a crescut cu 12,1%, au urmat scăderi severe în 2022 și 2023, de -5,1% și -3,6%, iar în primul trimestru al anului 2025 industria a pierdut încă 1,2%. În doar trei ani, Republica Moldova a pierdut peste 10% din volumul său industrial, revenind practic la nivelul anului 2015 – un progres net de doar 3% în zece ani, pe care Ioniță îl califică drept „stagnare absolută”.

Industria alimentară a înregistrat o scădere de aproape 20%, cu efecte vizibile și directe asupra exporturilor. Industria textilă a pierdut 11%, afectând grav segmentul lohn – unul dintre principalele motoare de export ale Moldovei. Sectorul automotive, cel mai mare domeniu industrial orientat spre export, a înregistrat un colaps de 11%, o prăbușire ce ar putea avea efecte pe termen lung dacă nu este doar sezonieră.

Veaceslav Ioniță subliniază că ciclurile de creștere din industrie sunt fragile, temporare și urmate de scăderi masive, iar în lipsa unei strategii industriale coerente, a politicilor de sprijin pentru sectoarele competitive și a investițiilor în modernizare, industria moldovenească rămâne captivă într-un cerc vicios de regres.

Această stagnare structurală generează consecințe grave: disparițița locurilor de muncă, migrație accelerată, pierderea capacităților autohtone de producție și înlocuirea produselor moldovenești cu importuri. Toate acestea subminează nu doar competitivitatea economică, ci și securitatea economică și bugetară a țării.

„Industria Moldovei este în cădere liberă de trei ani. Fără o direcție clară, fără investiții, fără politici industriale eficiente, orice creștere conjuncturală devine un simplu miraj. Și întrebarea rămâne: cât timp ne mai permitem să stăm pe loc?” – concluzionează Ioniță.